În ultima perioadă am dezvoltat o mică pasiune pentru filmul românesc sau mai bine zis, am redescoperit-o. În multitudinea producţiilor de peste ocean, o adevărată colecţie de mediocrităţi mediatizate excesiv, simţeam nevoia de a urmări şi ceva mai special. Prin acest special înţeleg orice tematică ieşită cât de cât din comun, eventual o poveste bine construită, inspirată din dramele omului de rând. Iar în această categorie intră cu succes aproape orice film românesc din ultimii ani, indiferent că vorbim de producţii mai puţin reuşite marca MedioPro sau adevărate opere de artă, premiate în Europa la aproape fiecare mare festival. Românul este obişnuit cu filmele americane, nu ştie să aprecieze substratul unei producţii romaneşti sau nu doreşte să facă acest lucru. Oricât de spectaculos ar fi Iron Man, indiferent de paradisul din Avatar sau efectele speciale din ‘basmele’ de inspiraţie mitică, filmul românesc creează o conexiune cu realitatea la un nivel ce depăşeşte orice scenariu marca Steven Spielberg. Lipsa de fonduri, specificul naţional, poate chiar modul nostru de viaţă mai puţin obişnuit, toate acestea constituie premisele unei întregi colecţii de lecţii de cinematografie unice şi mai ales apreciate de spectatorul străin.

Schimb valutar, în regia lui Nicolae Mărgineanu, a reuşit să mă ţină captivat în fata micului ecran pe toată durata poveştii. Sincer să fiu nu-l consideram pe Cosmin Seleși un actor atât de bun, însă după acest rol mi-am schimbat părerea radical. A avut o interpretare de zile mari, intrând în piele unui om normal ce se confruntă cu nişte situaţii cu totul excepţionale. În mintea acestui soţ pus în faţa unui zid social se duce o adevărată luptă pentru corectitudine, un război care însă îl transformă radical din tată iubitor într-un om condus de puterea banului. Sacrificiile făcute la început pentru binele familiei sale se transformă în timp în beneficii personale, iar viaţa sa căpătă accentele unui infractor de mâna a doua, un rebut veritabil al societăţii.

Povestea îl urmăreşte pe Emil (Cosmin Seleși), muncitor la o fabrică ce tocmai îşi anunţase falimentul. În urma unui protest violent, bărbatul decide să se mute împreună cu familia în Australia, urmând să-şi vândă apartamentul şi toate bunurile pentru a-şi putea plăti transportul şi toate cele necesare întocmirii actelor oficiale. Însă pentru aceasta el pleacă singur la Bucureşti, iar avocatul ce se ocupă de tot acest aranjament îi cere să schimbe leii în dolari. Emil ajunge la o bancă, însă cade pradă unui bărbat care îi schimbă leii în valută falsă. Până să-şi dea seama de dezastrul produs, bărbatul suferă o adevărat cădere psihică. Rămas fără bani și fără actele pentru plecarea în Australia, el ajunge să doarmă pe străzile din Bucureşti, unde cunoaşte o prostituată basarabeancă studentă la drept. Tânăra se va dovedi ulterior de mare ajutor pentru Emil, dar şi o influenţă oarecum negativă. Emil începe să-l caute pe cel care l-a ţepuit şi între timp îşi minte familia spunându-le că este plecat la muncă în Germania. În cele din urmă omul îl găseşte pe micul bişniţar, însă lucrurile iau o întorsură nefastă, devenind o adevărată problemă.

Schimb valutar este un film realist ce dezvoltă o poveste veridică. Emil este românul de rând, omul pus în faţa unei probleme cruciale şi care are de ales calea cea mai grea. Însă ce poate face acest om când dezastrul se produce şi se alege praful de toate planurile sale? Va rezista el oare tentaţiilor de a trece în cealaltă tabără şi mai ales ce se va întâmpla cu familia sa în momentul în care relaţia sa cu tânăra prostituată va ajunge la un nivel mai profund? Toate aceste întrebări primesc răspuns în deznodământul dinamic, excepţional chiar aş spune. Este încoronarea unei poveşti care la un moment dat părea să-şi piardă din dinamism. Culmea este că acel schimb de bani ar fi putut duce la evitarea întregii drame a bărbatului, însă nu doresc să stric plăcerea celor care încă nu au vizionat filmul. Tot ce pot spune e că finalul m-a făcut să apreciez şi mai mult filmul lui Nicolae Mărgineanu şi să-l recomand drept o producţie românească contemporană foarte bună. Este o dramă de excepţie, o lecţie de viaţă că până şi cei mai corecţi oameni îşi pot schimba principiile indiferent de contextul social. Emil este un personaj puternic şi nu l-aş considera o victimă a sistemului. La început este naiv sau mai bine zis, un om corect, dar ulterior învaţa micile şmecherii ale unui trai mai mult decât decent.

Nota autorului:

Trailer Schimb valutar (2008)