Sunt unii actori care, intr-un fel sau altul, raman captivi unui anumit personaj care i-a consacrat, parand sa le fi surprins esenta umana, psihologia, completandu-le personalitatea. Alan Alda este un astfel de actor pe care nu-l pot, si cred ca nimeni nu-l poate, desprinde de personajul Pierce Hawkeye din serialul M*A*S*H. Citindu-i jurnalul autobiografic, “Sa nu-ti impaiezi nicioadata cainele” (carte pe care o recomand oricarui cititor indiferent daca il cunoaste sau nu pe Alan Alda – cu siguranta dupa citirea ei, isi va dori s-o faca!), am aflat ca, intr-adevar, rolul pe care l-a jucat in M*A*S*H a reprezentat varful carierei sale dar si atingerea unei impliniri de sine, regasirea unei coerente interioare, atat ca artist cat si ca om- iar asta pentru ca Alda a ales actoria ca pe o cale de a se realiza pe sine, si nu doar ca pe o simpla meserie, ca pe o mostenire familiala.

Same Time, Next Year este o comedie romantica, un film simplu cu un scenariu solid construit in jurul povestii de dragoste care se naste intre (singurele) doua personaje, Doris (Ellen Burstyn) si George (Alan Alda) – doi soti adulterini care se cunosc intamplator la un hotel si se indragostesc unul de altul (in ritmul bland si trist al melodiei “The last time I felt like this”). Desi casnicia fiecaruia nu este tocmai visul implinit, le este greu sa renunte la familie, sa se comporte egoist si sa-si dezbine caminul. In acelasi timp vine foarte greu sa si renunte unul la celalalt, asa ca accepta de comun acord un compromis: O zi pe an, in acelasi loc. Se vor dedica unul altuia, ca si cand restul lumii s-ar topi si n-ar mai conta. Aceasta lume conteaza, insa, caci ii modeleaza de-a lungul anilor, iar de fiecare data cand se intalnesc trebuie sa se reacomodeze unul cu celalalt.

De la femeia timida, usor fastacita si fermecatoare prin feminintatea ei delicata, Doris ajunge in tumultosii ani ’60 o hipioata libertina pentru ca apoi sa se maturizeze intr-o femeie de succes, eleganta si care isi cunoaste nevoile si dorintele. In nebunia aventurii, cei doi indragostiti isi traiesc impreuna si dramele familiale si de cuplu, George temandu-se de pierderea virilitatii, iar asta in timp ce Doris este insarcinata cu al treilea copil. Toata aceasta poveste, stransa in cate-o zi din fiecare din cei 20 de ani, are ca unic peisaj o mare nostalgica, involburata si o camera micuta de hotel, primitoare si confortabila- amandoua contrastand si reprezentand lumea haotica si in continua schimbare si interiorul cald al relatiei dintre cei doi . Alan Alda este acelasi tip astenic, inteligent, problematic si (auto)ironic, iar Ellen Brstyn are talentul de a transmite atata candoare si resemnare- usor trista, usor amara. Este o actrita prea putin valorificata si prea putin “expusa”.

Filmul atinge cate-o coarda sensibila in fiecare deoarece ridica eternele dileme morale si prezinta o alta imagine asupra relatiilor extraconjugale, care uneori sedimenteaza relatia oficiala, reprezinta acea diferenta specifica de care toti avem nevoie la un moment dat, care ne implinesc, care sunt sortite esecului atunci cand de la ele se cere prea mult sau care reusesc sa-si pastreze prospetimea chiar si peste ani. Chiar daca este un film simplu, relaxant, un film de weekend, are o mare calitate: aceea ca, fara a fi vulgar, excesiv de condimentat, lacrimogen sau patetic, ii ofera spectatorului o permisiune… permisiunea de a fantasma macar la o astfel de iubire care depaseste normele sociale, conjugale, care n-are legatura decat cu tendinta naturala a omului de a fi fericit, fara sa calce in picioare fericirea altora.

Aceasta recenzie a fost scrisa de o bloggerita care, desi nu se inscrie neaparat in randul celor care sunt pe buzele tuturor internautilor, are un grup destul de numeros de oameni care intra pentru a-i citi recenziile pe care le scrie cu multa pasiune. Pe blogul ei, intitulat Enciclopedia lucrurilor [frumoase], gasesti, intr-adevar, multe scrieri pentru care merita sa iti rupi cateva minute din viata, iar daca apuci sa citesti toate cartile despre care Irina iti vorbeste, atunci chiar vei aprecia acele cateva momente pe care le-ai petrecut pe blogul ei. Adresa pe care va indemn sa o accesati este feeria.wordpress.com.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Same Time, Next Year (1978)

Trailer Same Time, Next Year (1978)

Download subtitrare Same Time, Next Year (1978)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici