Rosencrantz and Guildenstern Are Dead este o ecranizare de Tom Stoppard a piesei sale de teatru cu acelaşi nume din 1960, care are în prim plan două dintre personajele mai puţin importante din celebra piesă de William Shakespeare, Hamlet. Acestea par să plutească nelămurite pe marginea cunoscutei drame în scopul desluşirii lumii înconjurătoare şi a rostului lor în ea. Un laitmotiv atât al filmului cât şi al piesei este imposibilitatea în a discerne care din cei doi e Rosencrantz şi care e Guildenstern. Această confuzie existenţială are probabil ca motiv încurcătură iniţială pe care o face regele Claudius în Hamlet, acesta fiind corectat de către regina Gertrude. Cei doi se completează şi nu pot fi luaţi separat ci doar împreună. Guildenstern (Tim Roth) este o natură filosofică, punându-şi necontenit întrebări despre diverse fenomene în timp ce Rosencrantz (Gary Oldman) este idiotul savant, care dă întâmplător peste tot felul de adevăruri fundamentale ale fizicii, pe care, neînţelegându-le, le trece cu vederea.

Începutul îi prezintă pe cei doi protagonişti confruntându-se cu o sfidare a legii probabilităţilor. Aruncând o monedă în aer, aceasta cade de 92 de ori la rând pe aceeaşi faţă. Acţiunea e absurdă dar posibilă. Pe parcursul filmului eroii contempla filosofic probleme precum soarta, memoria, artă şi neajunsurile limbii în timp ce se intersectează cu celebre scene din dramă. Scenariul le este dedicat, acesta însă este lipsit de vreo acţiune propriu zisă. Avem parte de asemenea de o prestaţie impecabilă a lui Richard Dreyfuss în rolul actorului din trupa tragedienilor. El introduce în discuţie conceptul de credibilitate în teatru demonstrând conflictul dintre artă şi realitate. Spre final îi vedem pe Rosencrantz şi Guildenstern împlinindu-şi ursită, cu toate că de-a lungul filmului au avut suficiente ocazii de a o devansa.

O temă subtilă dar majoră, dacă nu chiar principală, căci este exprimată şi în titlu, este soarta implacabilă. Shakespeare, în piesă sa, le privează pe aceste două personaje figurante de orice liber arbitru, limitându-le doar la conturarea personajelor principale. În film, Rosencrantz şi Guildenstern prind dimensiune, ba chiar depăşesc parametrii funcţionalităţii, dezvoltând identităţi şi interese proprii, însă ceea ce Stoppard vrea să ilustreze este condiţia inexorabilă în care dramaturgul elisabetan îi aruncă pe cei doi, blocându-i astfel într-o existentă incapabilă de a se opune destinului care, oricât de bune le-ar fi intenţiile, se dovedeşte în final a fi crud. Această insignifianţă a voinţei lor ia naştere datorită propriei lor pasivităţi. Odată ce afla conţinutul scrisorii care are să aducă moartea prinţului Hamlet, deşi ambii vor să îl apere, aleg să se prefacă neştiutori. Decizia de a nu face nimic rezulta în propria lor moarte. Altă tema importanta pe care Tom Stoppard o dezvolta este cea a artei versus realitatea iraţională. Lumea în care Rosencrantz şi Guildenstern trăiesc este una haotică, însă arta, aşa cum induce Stoppard, permite oamenilor să găsească o ordine.

Filmul e compus în mare parte din dialogul celor doi, care e un colaj de subiecte filosofice văzute prin prisma absurdului şi jocuri de cuvinte dintre cele mai solicitante, împreună cu demonstraţii vizuale cel puţin interesante. O problemă a modului în care a fost receptat de unii constă în faptul că pe cât materialul se aşează bine pe scenă unui teatru, pe ecran atâtea cuvinte rapid rostite pot fi greu de înghiţit. Dar în fond, efectul de film cu buget redus şi replicile scrise în dulcele stil clasic-shakespeareian reuşesc să conducă privitorul în atmosferă “din culisele”, dacă mă pot exprima aşa, acţiunii piesei Hamlet şi fac ca Rosencrantz and Guildenstern Are Dead să pară adiacent acesteia.

Cu toate că vizionarea filmului cere o cunoştinţă minimală a piesei de Shakespeare, acesta se dovedeşte a fi stimulant şi în acelaşi timp extrem de uşor de asimilat. Cel mai mare atu, pe lângă jocul scenic al lui Tim Roth şi Gary Oldman, rămâne umorul desăvârşit, prezent în fiecare moment, de la replici dezarmante până la situaţii ridicole. Totuşi, o oarecare apreciere a absurdului inteligent e necesară.


Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Rosencrantz and Guildenstern Are Dead (1990)

Trailer Rosencrantz and Guildenstern Are Dead (1990)

Download subtitrare Rosencrantz and Guildenstern Are Dead (1990)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici