Aflat la a cincea colaborare cu Russell Crowe, regizorul britanic Ridley Scott simte nevoia unei noi abordări a poveştii lui Robin Hood, eroul legendar al Angliei medievale, personaj de baladă, teatru şi film. Ceea ce părea a fi o producţie sortită eşecului s-a dovedit un film bine scris, cu interpretări actoriceşti de calitate, dar şi scene de bătălie enorme, o specialitate a regizorului Ridley Scott. Scenaristul Brian Helgeland preia frâiele poveştii lui Robin Hood dintr-o altă perspectivă decât cea cu care suntem obişnuiţi, conturând legendarul personaj încă dinainte de a deveni un erou al Angliei. Deşi Robin Hood este o plăsmuire a folclorului englez, scenaristul inserează povestea într-un context istoric real, la cumpăna dintre secolele XII şi XIII, la finalul domniei lui Richard Inima de Leu şi începutul conducerii lui Ioan Fără de Ţară, în timpul căruia a fost aprobată Magna Charta Libertatum (1215), unul dintre cele mai importante documente elaborate în timpul Evulului Mediu, considerat de majoritatea istoricilor drept primul pas spre monarhia constituţională. Filmul abordează şi acest aspect interesant, aducând în centrul atenţiei planurile baronilor de a impune un document care să le recunoască drepturile şi să îi reducă puterile regelui, care putea guverna după bunul său plac, comiţând abuzuri fără a fi tras la răspundere. Robin Longstride, cel ce avea să devină Robin Hood, primeşte din partea scenaristului o poziţie privilegiată în istoria Angliei, acesta fiind unul dintre cei care fac ca ideea de libertate a cetăţenilor să ajungă la urechile regelui Ioan Fără de Ţară.

Acţiunea îl urmăreşte pe Robin Longstride (Russell Crowe), unul dintre cruciaţii englezi din armata lui Richard I al Angliei, cunoscut şi sub numele de Inimă de Leu. La întoarcerea din Ţara Sfântă, fără prea multă hrană, englezii trebuie să jefuiască pentru a-şi putea continua drumul spre casă. Asediul asupra unui castel francez se dovedeşte a fi lung şi anevoios. După ce regele este ucis de unul dintre arcaşii francezi, o misiune formată din cavalerii de încredere ai lui Richard I pleacă spre Anglia pentru a duce coroana. Între timp, Robin şi camarazii săi evadează după ce fuseseră închişi din cauza unei altercaţii şi a vorbelor lui Longstride la adresa cruciadei regelui. Ajungând într-o pădure, aceştia descoperă un peisaj lugubru, cavalerii englezi fiind ucişi într-o ambuscadă a francezilor. Robin decide să preia coroana regală şi să o transporte la Londra, deghizându-se în cavaler, preluându-i identitatea lui Sir Robert Loxley, care îi oferă o misiune înainte de a muri. După încoronarea lui Ioan Fără de Ţară (Oscar Isaac), Robin pleacă la Nottingham pentru a se achita de promisiunea făcută lui Loxley, aceea de a-i duce sabia tatălui său. Sir Walter Loxley (Max von Sydow) îl primeşte cu multă căldură, deşi sărăcia este lucie în ţinut, biserica şi regalitatea luând toate seminţele şi recoltele din anii trecuţi. Bătrânul baron îşi doreşte ca Robin să preia indentitatea fiului său, astfel încât văduva lui Robert, Lady Marion (Cate Blanchett), să nu poată fi deposedată de avere. Filmul urmăreşte intrigile cusute de prietenul noului rege, Godfrey (Mark Strong), care urmăreşte provocarea unui război civil în ţară pentru a putea permite francezilor să atace Anglia, precum şi răspunsul baronilor şi felul în care Robin Longstride se transformă în haiducul Robin Hood, sătul de nedreptăţile din jurul său.

Punctul forte al filmului regizat de Ridley Scott este scenariul construit după o reţetă clasică, în care intriga este ţesută rapid, iar finalul îi aduce pe protagonist şi pe antagonist faţă în faţă, într-un duel. Cu toate acestea, Robin Hood este un film la care spectatorul nu are timp să se plictisească, acţiunea fiind elaborată de Brian Helgeland astfel încât să ofere răspunsuri în timp ce construieşte noi întrebări, determinând privitorul să îşi dorească mai mult. Aspectul pe care îl apreciez cel mai mult este plasarea eroului fictiv într-un context istoric destul de apropiat realităţii istorice. Ca în orice film, regizorul îşi permite multe licenţe artistice, însă ideea de bază rămâne, construind un fond al problemei care se potriveşte perfect transformării lui Longstride în haiducul Robin Hood. Sunt aduse în discuţie probleme precum libertatea cetăţeanului, nevoia acordării unor drepturi care să îi permită omului să îşi construiască singur destinul, nu să rămână un sclav al coroanei, precum şi aspecte sociale foarte importante şi perfect adevărate raportate la epocă. Multora li se va părea că regele John este caricaturizat de actorul Oscar Isaac, însă adevărul este ca Ioan Fără de Ţară a fost unul dintre cei mai detestaţi regi pe care i-a avut Anglia, motiv pentru care legendele folclorice îl înfăţişează drept un om incapabil să ia decizii, nu foarte deştept, invidios şi lacom, adică exact aşa cum apare şi în producţia lui Ridley Scott. Russell Crowe face un rol bun, dar nu excepţional. Desigur, partitura de faţă nici nu ar putea fi vreodată considerată un material de Oscar, astfel că nici Cate Blanchett nu poate produce o interpretare nemaivăzută din acelaşi motiv. Aceste roluri sunt arhetipuri: eroul, antieroul (neapărat spân şi cu o cicatrice urâtă pe faţa), bătrânul înţelept, călugărul nu foarte devotat bisericii etc. Robin Hood este un film clasic, respectând direcţiile peliculelor de gen. Din punct de vedere tehnic nu există niciun punct pe care să îl supun criticilor, deoarece imaginea este superbă, scenele de bătălie sunt realizate fără greşeală şi montate dinamic, iar efectele speciale sunt realiste. Robin Hood este exact genul de film pe care îl recomand tuturor, deoarece consider că merită banii plătiţi pe bilet, deţinând toate calităţile unei producţii demnă de a fi urmărită la cinema: poveste epică, desfăşurări de forţe uriaşe şi volum ridicat al sunetului.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Robin Hood (2010)

Trailer Robin Hood (2010)

Download subtitrare Robin Hood (2010)

Subtitrare temporar indisponibila.