Când vine vorba de filme ce au în prim-plan oameni din lumea interlopă, cinematografia americană pare să îşi fi creat adevărate şabloane, portretizând mafioţi cu priviri ofuscate ce impun respect. Însă aceste şabloane par a fi fost aplicate de mult prea multe ori ajungând la un punct în care nu se mai păstrează nimic din farmecul initial, “mafioţii” din imaginile mişcătoare ale zilelor noastre milogind o fărâmă de respect doar pentru că se autointitulează mafioţi.

Pusher (1996) nu este un film despre mafioţi cu costume alese care se sărută pe obraz unii pe alţii. Acest film transpune în imagini evenimente din lumea interlopă, în special cea a traficanţilor de droguri de pe străzile oraşului Copenhaga. Pusher (1996) nu ne îmbie să facem o călătorie în capitala Danemarcei, aşa cum ar face-o un video de promovare turistică ci ne prezintă, asemenea unui documentar, zbaterile unor oameni care fac orice să trăiască.

Filmarea de mână reprezintă o mişcare îndrăzneaţă şi în acelaşi timp inteligenţa din partea regizorului Nicolas Winding Refn, conferind un plus de veridicitate acţiunilor. Combinată cu zoom-uri şi mişcări rapide ale camerei, această tehnică sporeşte suspansul şi dramatismul peliculei. Văzut iniţial ca un debut curajos, Pusher (1996) s-a dovedit a fi punctul de plecare pentru o trilogie ce avea să definească o carieră de cineast.

Considerat de critică drept răspunsul Scandinaviei la Trainspotting (1996), Pusher (1996) se impune prin observarea citadinului murdar, gesturile celor ce gravitează în jurul protagonistului şi totodată drama acestuia, care se adânceşte pe măsură ce firul narativ se dezvăluie.

Nu vom putea niciodată să considerăm universul oraşului din acest film drept unul cald, primitor şi cu arhitectură deosebită. Acesta se afişează rece şi nepăsător la drama personajului principal şi nu numai. Încă din primele scene deducem despre Frank că este un traficant de droguri de teapa medie nefiind nici mogul dar nici găinar sau ciubucar. Reuşeşte să înfiripe tranzacţii şi cu oameni mai puternici decât el, acest lucru afişând capacitatea sa intelectuală şi totodată perseverenta acestuia, întrucât pentru a deveni mai bun, trebuie să joci cu cineva mai bun decât tine. Împreună cu Tonny încheie o tranzacţie însă numai parţial, întrucât nu reuşeşte să vândă toată marfa. O nouă şansă de a se afirma apare atunci când se hotărăşte să onoreze cererea unui fost coleg de închisoare: o comandă serioasă ce îi va atrage bani şi notorietate. Deşi are anumite reţineri, va decide să facă rost de marfă. De observat şi calităţile sale de negociator, întrucât Frank reuşeşte cel puţin la nivel verbal să împace distribuitorul dar şi cumpărătorul în aşa fel încât să iasă şi el în câştig. Însă drumul spre o stabilitate financiară şi un renume în breasla este unul anevoios, Frank afişându-se în faţa noastră cu un picior în groapă, fiind dator cu 50 000 de coroane daneze.

Hotărât să îşi achite datoria, el acceptă această comandă care ulterior se va dovedi a fi cu ghinion, apariţia poliţiei ducând la pierderea şi distrugerea drogurilor.

Acest moment este unul hotărâtor pentru evenimentele ce vor urma, acţiunea precipitandu-se, publicul fiind alături de protagonist, aşteptând cu sufletul la gură următoarea lui mişcare. Însă toate încercările de a obţine nişte bani sunt zadarnice, infiripandu-se panica şi disperarea.
Frank va primi încă o lovitură în momentul în care descoperă că nu poate avea încredere în nimeni, nici măcar în prietena să care se autointitulează o “champagne girl” şi nu o prostituată.
Radovan, mâna dreaptă a unui dealer de droguri influent, intra în postura de escortă a eroului principal atenţionându-l din vorbe rănile pe care le-ar putea suferi dacă nu îşi onorează datoria. Prins că într-o menghină, Frank porneşte într-un adevărat sprint sprea propria salvare, fiind susţinut tacit de către public ce se va găsi şi el la rândul său cu un nod în gât la momentul potrivit.

Dacă celelalte două sequeluri din trilogie, Pusher II (2004), Pusher III (2005) abordează tema lumii interlope din unghiuri diferite, filmul de fată pare să îşi fi clădit pe acţiunea după sintagma: Eu o să găsesc un loc fericit în care să fiu departe de tot ce e aici.

Ultimul cadru al filmului este de o încărcătură emoţională substanţială, adăugând filmului un plus de strălucire, faţa plină de sudoare a lui Frank şi privirea sa pierdută ne duc uşor cu gândul la un vânat aşteptând să fie sfâşiat de prădători. Într-o lume sumbră în care cei mari îi nimicesc pe cei mici, Frank se găseşte la final de drum, aşteptând parcă lovitura de graţie.

Presărat atât cu violenţă verbală cât şi fizică, Pusher (1996) se înscrie în istoria cinematografiei drept primul film cu gangsteri realizat în Danemarca.
Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Pusher (1996)

Trailer Pusher (1996)

http://www.youtube.com/watch?v=X6m9B-xk3sk

Download subtitrare Pusher (1996)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd (Limba engleza): aici