“Nu a fost vorba de vreun mesaj profund care să-i tulbure, nici de un joc actoricesc desăvârşit, ci publicul a fost incitat de film în cea mai pură formă a sa”

Acestea sunt cuvintele maestrului Alfred Hitchcock cu ajutorul cărora şi-a descris capodopera colegului său de breaslă, Francois Truffaut. În ciuda magnitudinii acestei pelicule, cineastul britanic a dorit în mod deliberat ca Psycho să se prezinte precum un film de mâna a doua: a fost filmat în alb şi negru cu ajutorul unei echipe de televiziune, iar bugetul de 800.000 de dolari era mic şi pentru acele vremuri. Astfel, producţia aduce mai mult a un film noir realizat cu superficialitate decât a un thriller elegant precum Rear Window sau Vertigo. În ciuda acestor fapte, filmul lui Hitchcock a avut un impact masiv asupra publicului, iar acum, la cinci decenii de la premieră, notorietatea sa nu s-a alterat.

Toată această frenezie construită în jurul peliculei a instigat inimaginabilul: realizarea unui remake. Însă chiar dacă intriga şi muzica puteau fi refolosite, personajele reciclate, ideea ramâne una extrem de proastă. Nici un regizor din lume (nici măcar Gus Van Sant) nu poate reproduce unicitatea acestui film, din simplul motiv că viziunea lui Hitchcock este definitorie. Spre exemlu, faimoasa scenă a crimei petrecută la duş este un etalon al execuţiei şi editării care va rămâne în istoria cinematografiei; prin urmare ne putem întreba cum ar putea cineva reface o secvenţă perfectă în varianta sa iniţială; sau cum ar interpreta altcineva rolul lui Norman Bates, când Anthony Perkins este pur şi simplu definit de acest personaj.

Scenariu are ca nucleu romanul cu acelaşi nume al lui Robert Bloch. Dar dacă ar fi să ne luăm după portretul lui Norman Bates făcut în roman, Anthony Perkins nu ar fi fost niciodată luat în considerare pentru acest rol antologic. Conform poveştii originale, Bates are peste 40 de ani, e scund, gras, şi prezintă o formă uşoară de alopecie. Pentru a evita clişeele, rolul eroului negativ a fost rescris, iar astfel Hitchcock l-a putut distribui pe Anthony Perkins, rezultatul fiind una dintre cele mai memorabile interpretări văzute pe marele ecran. Actorul ajunge să se identifice cu personajul său până la punctul în care îl readuce pe Bates în lumina reflectoarelor prin realizarea a încă trei filme dedicate acestui personaj pe cât de malefic, pe atât de îndrăgit de public. În crearea acestei producţii, Hitchcock se joacă cu tabuurile cinematografice, împingând filmul spre limita cenzurii. Spre exemplu, Janet Leigh este prezentată de mai multe ori în lenjerie intimă, iar de-a lungul secvenţei odioasei crime, există numeroase cadre cu diferite părţi ale corpului descoperite.

Pelicula debutează într-un mod tipic thrillerelor hitchcockiene. Marion Crane (Janet Leigh), disperată să fie alături de iubitul ei Sam Loomis (John Gavin), sustrage 40.000 de dolari de la angajatorul ei şi pleacă la drum. Marion nu este tocmai o infractoare desăvârşită; e constant agitată, neglijentă, iar cu un asemenea comportament atrage uşor atenţie asupra ei. Tulburată de omniprezenţa unui poliţist care pare să o urmărească, aceasta se refugiază la motelul Bates. Aici îl întâlneşte pe Norman Bates (Anthony Perkins), managerul motelului, care îi oferă o cameră peste noapte, o masă caldă şi o companie plăcută. Bates pare un tânăr timid şi blajin, însă în urma discuţiilor purtate cu Marion, se evidenţiază latura bizară a personalităţii acestuia. În cele din urmă, Marion se hotărăşte să returneze banii, dar o serie de evenimente nefericite ce o includ pe mama lui Bates, o femeie geloasă şi violentă, planurile acesteia primesc o lovitură fatală. La puţin timp după, iubitul şi sora victimei, precum şi un detectiv, încep să investigheze misterioasa dispariţie a lui Marion.

Ingeniozitatea acestei pelicule zace în construcţia sa. Hitchcock, alături de scenaristul Joseph Stefano au elaborat un senariu care sfidează prezumţiile fireşti; astfel sunt conturate două mari surprize: scena crimei petrecută la duş şi dezvăluirea identităţii mamei lui Norman Bates. Cine vizionează pentru prima dată acest film şi este în necunoştinţă de cauză cu privire la aceste două aspecte, va fi lovit din plin de turnurile aşezate aproape diabolic de un monstru sacru al cinematografiei, Alfred Hitchcock. Primul şoc constă în ieşirea prematură a personajului lui Janet Leigh; acest fapt este total inopinat deoarece până la acel punct, scenariul şi-a manipulat publicul în a crede că Marion este personajul principal. Când firul epic înlătură această iluzie, iar reflectoarele îl evidenţiază pe Norman Bates, publicul este pentru prima dată bulversat. Când vorbeşti despre Psycho, primele imagini care îţi vin în minte vor fi inevitabil fracţiuni din scena în care Marion este ucisă la duş; secvenţa este atât de faimoasă încât şi persoanele care nu au văzut filmul sunt conştiente de existenţa ei. Muzica lui Bernard Herrmann a fost perfect aleasă pentru conturarea unui cadru tenebru în care ar avea loc o asemenea atrocitate, dar măiestria acestei notorii scene stă în editare ei. Dacă e să o analizăm cadru cu cadru, vom observa cât de multe aspecte sunt lăsate pe mâna imaginaţiei spectatorului. Scena ne ilustrează următoarele elemente: un cuţit, sânge, apă şi corpul unei femei. Însă oroarea acestei crime este doar sugerată pe marele ecran; completarea vidului lăsat de Hitchcock rămâne la latitudinea publicului.

În concluzie, putem spune că până în prezent, acest film nu a îmbătrânit deloc. Poate doar Holloween-ul lui John Carpenter s-ar putea ridica la nivelul capodoperei lui Hitchcock din punct de vedere al tensiunii şi misterului creat. Alegerea de a filma pelicula în alb şi negru a fost una câştigătoare; nonculorile sunt perfecte pentru a încadra spectatorul în tonul sumbru care creionează povestea unui psihopat, iar sârguinţa cu care Hitchcock a realizat fiecare scenă este vizibilă când analizăm produsul finit. Poate că Psycho nu este cea mai bună producţie realizată de cineastul britanic, însă este pelicula care i-a adus cea mai mare notorietate printre cinefili, iar moştenirea ei este printre cele mai consistente lăsate de vreum film care s-a născut în studiourile hollywoodiene.

Nota autorului:

Soundtrack Indisponibil

Trailer Psycho (1960)

Download subtitrare Psycho (1960)

Subtitrare pentru varianta de 1 şi 2 cd-uri: aici