E nevoie de o clipa pentru a schimba istoria. E nevoie doar de dragoste pentru a schimba vieti.

Stateam eu asa si ma gandeam la filme de razboi si ma intrebam in sinea mea: “Cel mai bun film de razboi facut vreodata este Apocalypse Now, da? Da’ care-i cel mai prost ?”. Nici n-am stat pe ganduri si raspunsul m-a strafulgerat: Pearl Harbor. L-am vazut de vreo cateva ori la viata mea si traiam cu impresia deja formata din promourile TV cum ca este un mare film. Toti il anuntau drept filmul care a spart box-office-ul in patru si a fost nominalizat de patru ori la Oscar, dar uita sa ne mai spuna ca alea erau pentru sunet si muzica si ca filmul mai are si sase bucati de la Zmeura de Aur, una fiind si pentru cel mai prost film. Dar cand ai unsprezece ani si te uiti la un film plin de explozii si mai ai si in minte chestia cu Oscarul, e normal sa iti placa. Te afecteaza la nivelul subconstientului, asa cum mi s-a intamplat si mie si timp de vreo trei ani am crezut ca este un film bun si il recomandam la toata lumea. Acum o saptamana am vazut Pearl Harbor pe un canal dubios unde era dublat in germana, dar chiar si asa am simtit prostul gust care iese dincolo de barierele ecranului. Este exact stilul jegos de regie al lui Michael Bay, omul care iti rupe ochii cu explozii de milioane de dolari si mictioneaza pe scenariul filmului. Asa a facut si in Armageddon, alt film care mi-a placut foarte mult in vremea pubertatii.

Daca urmaresti scenariul lui Pearl Harbor fara sa dai atentie exploziilor, filmarilor scumpe realizate de pe macarale si elicoptere care survoleaza portul, vei observa ca este unul dintre cele mai dezgustatoare lucruri scrise vreodata. E genul acela de poveste care se intampla mereu in viata reala, dar nu vrei sa o vezi in filme, mai ales in cele de razboi. Prietenul cel mai bun “consoland-o” pe iubita ta dupa ce tu dispari putin din peisaj. Mie mi se pare cel mai detestabil lucru pe care poate sa-l faca cineva, dar si un fapt care are loc foarte des, in absolut orice mediu social. Dar marea hiba a sa nu este scenariul, ci felul in care Michael Bay il manevreaza si modul in care actorii reusesc sa il puna in scena. Michael Bay fiind ocupat sa arunce in aer cuirasate si bombardiere si preocupat de valoarea artistica a urmelor lasate de avioanele japoneze pe cerul de un albastru pur, si-a lasat actorii de izbeliste. Altfel nu imi pot explica de ce o distributie atat de buna joaca atat de slab? Nu ma asteptam la mari realizari de la Ben Affleck, dar nici chiar in halul asta. E mai rau decat Keanu Reeves in cea mai proasta zi a acestuia. L-am vazut pe Rob Schneider jucand mai convingator (bine, mint, asta nu s-a intamplat vreodata, dar vreau sa subliniez o idee). La fel si Kate Beckinsale, care in dese randuri a ridicat valoarea unor filme net inferioare talentului ei, dar aici nu are nici macar o sclipire.

Este o mare tragedie faptul ca un subiect atat de important precum atacul de la Pearl Harbor a ajuns in mana unui regizor incapabil sa transpuna cu finetea cuvenita o tema atat de interesanta. Un eveniment precum atacul kamikaze de la 7 decembrie 1941 avea nevoie de o cu totul alta perspectiva. Povestea de dragoste nu face decat sa ne abata atentia de la esential. E ca si cum as vedea scene romantice in Saving Private Ryan. Macar daca ar fi compensat prin cateva momente memorabile, dar nu avem nici macar mica placere pe care doar o scena adevarata de razboi ti-o poate oferi.

Nota autorului:

Trailer
Coloana sonora(Soundtrack)
Enya – Journey
Descarca (Download) subtitrare