Oh Brother Where Art Thou? este un film scris, regizat şi produs de Joel şi Ethan Coen care combina elemente de aventură, fantezie, mister, muzical şi comedie într-o satiră modernă a lumii rurale din America de pe vremea Marii Depresii. Aşa cum ne-au obişnuit, fraţii Coen ne oferă perspectiva defectă a vieţii americane, în cazul de faţă a vieţii la ţară, prin prisma cliche-urilor înregistrate în cultura pop.

Aşa cum aflăm în primele clipe ale filmului, acesta se bazează pe Odisseea lui Homer însă nu într-un mod copleşitor, astfel că publicului nu îi trebuiesc notiţe pentru a distinge referinţe imprecise la clasicul text. Titlul este vădit inspirat din Sullivan’s Travels a lui Preston Sturges, Oh Brother însumând un omagiu adus artei comediei.

Situată în Mississippi-ul anilor 1930, acţiunea debutează cu cele 3 personaje principale, Ulysses Everett McGill (George Clooney), Pete Hogwallop(John Turturro), şi Delmar O’Donnell (Tim Blake Nelson), încătuşaţi între ei cu lanţuri, fugind prin porumb având evadat împreună din închisoare pentru a recupera o comoară ascunsă. De la ciudata convingere a băieţilor cum că ar fi invizibili în timp ce aleargă şi se ascund în câmp deschis ne dăm seama că filmul e un fel de farsă care nu trebuie luată prea în serios.

Similitudinile dintre Oh Brother şi Odisseea sunt numeroase, de la cele mai evidente până la cele mai obscure, începând cu numele personajelor: pe eroul principal îl cheamă Ulysses iar pe nevasta sa (Holly Hunter) o cheama Penny (de la Penelope) şi îi mai avem pe cei doi candidaţi Homer Stokes şi Menelaus Pappy O’Daniel. Aventurile celor trei condamnaţi sunt vag paralele celor homerice prin imaginea Penelopei care aştepta acasă, a ciclopului jucat aproape psihopatic de un John Goodman lipsind un ochi şi a demonicului şerif Cooly (Daniel von Bargen). Iar într-o secvenţă deosebit de magică, eroii noştri sunt seduşi pe marginea unui râu de trei spălătorese întruchipând imaginea sirenelor mitologice. Toate aceste accente nu au niciun sens puse lângă acţiunea filmului deoarece Joel şi Ethan Coen par să fixeze nişte repere numai pentru a se îndepărta confuz de ele. Atmosfera suprarealistă, feerică, situează astfel cadrul la limita dintre Kansas şi Oz.

Personajele, bazate pe îndrăgiţii The Three Stooges, sunt nişte idioţi atât de inimoşi şi bine intenţionaţi că situaţia se tot întoarce într-un fel sau altul în favoarea lor. Persuasivul şi vanitosul Everett este jucat de Clooney care nu doar că arată ca Clark Gable în acest film dar îi şi imita perspectiva şarmant-detaşata. Turturro îl joacă pe suspiciosul Pete care nu are încredere nici măcar în sine iar Nelson este adorabilul şi naivul Delmar.

Oh Brother Where Art Thou? formează în întregime o frescă socială fidelă unei perioade extrem de tensionate. Avem replici, manierisme şi figuri specifice vremii: sărăcia şi oamenii care alungă funcţionarii bancari cu puştile, rasismul şi notoriosul Ku Klux Klan şi chiar înlănţuirea celor 7 fiice a lui Everett cu un fir de lână că puşcăriaşii.

Soundtrackul format din piese absolut încântătoare de blues, country şi bluegrass a câştigat în 2001 un premiu Grammy pentru cel mai bun album al anului. Piese omonime şi devenite aproape sacre precum You Are My Sunshine, Down to the River to Pray şi Oh Death conferă autenticitate fundalului sonor iar imaginea prelucrată în studiourile Kodak în tonuri aurii de sepia completează încadrarea în perioada.

E greu de spus dacă e filmul e bun sau nu pentru că nu ne putem da seama spre ce ţinteau fraţii Cohen sau dacă le-a reuşit, în orice caz avem de a face cu o producţie inedită, pe alocuri extrem de amuzantă şi care ne va lăsa îngânând piesa semnataura a băieţilor Soggy Bottom Boys, A Man of Constant Sorrow.

Rating:
I Am a Man of Constant Sorrow

Didn’t Leave Nobody But the Baby

Angel Band

Keep on the Sunny Side

In the Jailhouse Now

I Am Weary (Let Me Rest)

O Death

Down to the River to Pray

Lonesome Valley

I’ll Fly Away

Indian War Whoop

Hard Time Killing Floor Blues

You Are My Sunshine

Big Rock Candy Mountain

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: The Blues Brothers (1980) Almost Famous (2000) Boys and Girls (2000) Grease (1978) Taguri filme,filme noi: 2000, George Clooney, Grammy, homer, John Goodman, John Turturro, odisseea, recenzie, review, soundtrack, tim blake nelson