Be Italian!

Pentru Nine s-ar cere o recenzie scrisa de doi oameni, caci exista doua tipuri de spectatori care vor vedea acest film. Avem, pe deoparte, pe cei care intra in sala de cinema cu gandul de a urmari o reinterpretare a celebrului film al lui Fellini, Otto e mezzo, iar pe de alta parte se gasesc spectatorii care nu au vazut opera maestrului italian, acestia fiind si cei mai castigati in cazul de fata. 8½ este unul dintre filmele mele preferate, iar opera lui Fellini ma fascineaza, asa ca asteptarile mele de la remake-ul lui Rob Marshall au fost destul de inalte. De fapt si de drept regizorul lui Chicago nici nu realizeaza o adaptare a filmului italian din 1963, ci a unui spectacol de teatru inspirat de pelicula lui Fellini, insa chiar si asa am ramas putin dezamagit de faptul ca intreaga esenta a capodoperei geniului Federico Fellini se pierde si lasa in urma doar un grandios spectacol vizual realizat in niste decoruri impunatoare, cu o distributie care aduna sase castigatori de Oscar, dar cam atat.

Scenariul ne prezinta problemele cu care regizorul Guido Contini (Daniel Day-Lewis) se confrunta inainte de inceperea filmarilor pentru noua sa productie intitulata “Italia”. Cineastul sufera de un blocaj artistic sever si incearca sa isi regaseasca inspiratia de alta data prin intermediul aventurilor cu cateva femei frumoase, intalniri si fantezii. Evadand de la o conferinta de presa, Guido se retrage intr-o statiune balneara situata pe tarmul marii. Aici isi face aparitia amanta sa, superba Carla (Penelope Cruz), care ii ofera clipe de neuitat, dar si noi probleme in mariajul si asa aproape esuat. Sotia, la fel de frumoasa, minunat interpretata de Marion Cotillard, apare, la randul ei, in aceasta statiune, dar chiar si in aceste conditii regizorul nu poate sa gaseasca solutia pentru a pune pe picioare viitorul film. Nici macar scenografa Lilli (Judi Dench) nu ii poate oferi raspunsurile la multitudinea de intrebari, in vreme ce starul filmului, Claudia Jenssen (Nicole Kidman) ii adanceste si mai mult dilemele. Acest filon narativ este intrerupt de o suita de scene muzicale, adevarate bijuterii coregrafice marca Rob Marshall, in care unele personaje reusesc sa prinda ceva mai multa substanta.

Nine este o reusita din punct de vedere vizual. Decorurile, costumele, luminile si imaginea iti fura instantaneu privirea, iar atunci cand pe ecran defileaza frumuseti precum Penelope Cruz, Marion Cotillard, Nicole Kidman, Kate Hudson si Fergie, atentia se comuta garantat de la aspecte mai slab executate. Daniel Day-Lewis este un mare actor, probabil printre cei mai buni ai tuturor timpurilor, insa oricat de mult mi-as fi dorit sa trec cu vederea, nu are nici sarmul, nici umorul unui, sa zicem, Marcello Mastroianni, iar cand actiunea este comutata pe segmente muzicale chiar si cea mai putin exersata ureche este capabila sa remarce vocea nu prea armonioasa a celui care, de altfel, in filme precum There Will Be Blood sau The Age of Innocence, m-a uluit. Distributia femininia, in schimb, lucreaza fara greseala. Penelope Cruz, superba ca intotdeauna, canta bine si danseaza perfect, insa numai Marion Cotillard reuseste sa transmita cu adevarat ceva prin prestatia ei scenica, avand si experienta rolului de mult mai mare anvergura din La vie en rose. Sophia Loren, cea mai frumoasa femeie a tuturor timpurilor (asa cum imi place mie sa o descriu), interpreteaza rolul mamei lui Contini. Nu are mult de jucat, insa simpla sa prezenta este coplesitoare. Cine ar putea sa creada ca are saptezeci si sase de ani?

Nu pot spune ca as revedea prea curand Nine. O singura scena m-a lasat inmarmurit in scaunul salii de cinema. Vorbesc despre momentul scenic in care Fergie o interpreteaza pe Saraghina, un personaj cu totul altfel cladit de Fellini, dar care in varianta musical a lui Rob Marshall se cerea a fi extrem de sexy si salbatica. Acele cinci minute de muzica si coregrafie intercalate cu imagini alb-negru de o veritabila splendoare m-au facut sa ies din sala multumit. Per total, muzica din film este buna, insa numai atunci cand este insotita de imagini. Spre deosebire de alte musicaluri, Nine nu are niciun cantec pe care sa-l retii in mod deosebit sau sa-l asculti independent de film, ceea ce mi se pare un minus. O mare parte din scenele memorabile din originalul 8½ nu isi gasesc locul potrivit aici, iar agonia eroului jucat de Mastroianni se reduce numai la o simpla amaraciune ce isi va gasi o rezolvare tipic Hollywood, preferata de producatori finalului tragic ales de Fellini. Cei care au vazut Chicago si le-a si placut vor admira designul productiei lui Rob Marshall, insa aceia care vor urmari filmul manati de dragostea pentru cinematograful lui Fellini vor fi lasati cu un gust amar.

P.S.: In finalul acestui articol as vrea sa vorbesc despre un subiect care nu are legatura cu filmul Nine: bunul simt. Observ din ce in ce mai multi oameni care vin la cinematograf din cu totul alte motive decat acela de a urmari un film. Pana acum nu am fost lezat profund, dar in aceasta seara am atins acel punct in care solutia unei decapitari sangeroase a la Tarantino mi s-ar fi parut o solutie reusita pentru a stinge rasetele unui grup compact alcatuit din trei cocalari de mall si doua minore din categoria viitoare femei ieftine. Inca de cand am intrat in sala mi-au sarit in ochi, pentru ca stiu ca oameni de genul lor ar fi preferat sa vada un Old Dogs, o comedioara cu Hugh Grant, un Avatar 3D servit cu floricele si suculet, dar nu un musical adaptat dupa Fellini. Cine stie, poate au crezut ca Nine ascunde alte intelesuri decat aproximarea de la Opt si jumatate, dar nu aceasta este problema. Situatia cu care m-am confruntat astazi s-ar fi lasat cu scaune in cap si sticle sparte daca am fi fost prin anii ‘70, iar locul de desfasurare era un cinema de cartier, caci acei cinci oameni au depasit orice norma de comportament acceptata de societate. Cei doi cocalari au incercat vreme de doua ore sa isi pregateasca terenul pentru o eventuala partida de sex de mai tarziu, iar cele trei viitoare mame fara liceul terminat radeau intr-un mod atat de grobian incat piata de legume mi se parea dintr-o data un loc foarte civilizat. Ganditi-va ca timp de doua ore acei oameni nu au aruncat un ochi pe ecran, insa au tinut sa comenteze calitatea cam indoielnica a muzicii, caci, normal, lipseau percutia si sunetele de palme lovite frenetic peste fesele unei dansatoare din buric. Acum as vrea sa va adresez o intrebare. O palma peste cap data unuia dintre cocalari m-ar fi pus pe mine intr-o lumina proasta? Ar fi fost o decizie inspirata? Un cuvant dojenitor ar fi putut schimba ceva? Ce se poate face in astfel de cazuri?

Rating:

Coloana sonora(Soundtrack) Nine (2009)

Fergie - Be Italian

Kate Hudson - Cinema Italiano

Marion Cotillard - Take It All

Trailer Nine (2009)

Download subtitrare Nine (2009)

Subtitrare temporar indisponibila.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte (2009) Crazy Heart (2009) In the Loop (2009) Precious: Based on the Novel Push by Sapphire (2009) Taguri filme,filme noi: 2009, BAFTA, Daniel Day-Lewis, download, Fergie, filme bune, filme noi, Globul de aur, Judi Dench, Kate Hudson, Marion Cotillard, Nicole Kidman, Oscar, Penelope Cruz, recenzii, review, Rob Marshall, Sophia Loren, subtitrari