Cu toată nebunia creată în jurul ACTA, SOPA şi a altor tratate internaţionale care atentează la libertatea nemeritată de exprimare a multora, precum şi la mult dezbătutele drepturi de autor şi, implicit bani posibili a fi câştigaţi, iată că oarecum autorii acestor legi rămase la stadiu de manifeste au avut dreptate. My Week with Marilyn nu rulează de mult timp în România şi, lăsând la o parte faptul că publicul românesc nu e capabil să aprecieze un film de această talie, au apărut pe diverse site-uri variante mai mult decât decente pentru piraţii noștri mioritici. Am avut onoarea de a viziona My Week with Marilyn pe un ecran mai mult decât decent, într-o sală de cinema mai mult goală şi numai bună pentru spectacolul oferit de Simon Curtis. Cu toate că eram sceptic în ceea ce o privea pe Michelle Williams şi capacitatea ei de a o interpreta pe faimoasa Marilyn Monroe, am rămas mai mult decât uimit de rezultatul final. Nu numai că Michelle Williams se potriveşte de minune în rolul vedetei de mult apuse, dar a reuşit şi să recreeze acea aură de mister care plana în jurul lui Marilyn Monroe, o aură care a acaparat la un moment dat întreaga poveste a filmului.

The Prince and the Showgirl.

Această poveste presupusă a fi reală îl urmăreşte pe Colin Clark (Eddie Redmayne), un tânăr plictisit de viaţa monotonă de a trăi în bogăţie şi lipsă de griji şi decide să plece de acasă pentru a urma o carieră în producţia de filme. Visul său nu este acela de a juca pe marele ecran şi nici nu are pretenţii la o viaţă marcată de faimă şi de lumina reflectoarelor. Colin Clark este un tânăr ambiţios care doreşte doar să simtă bucuria de a face parte dintr-o echipă care să dea naştere marilor filme. Astfel el ajunge în atenţia lui Sir Laurence Olivier, urmând să fie al treilea asistent în cadrul producţiei The Prince and the Showgirl în care juca şi Marilyn Monroe. Diferenţele dintre metodele lui Laurence Olivier şi Marilyn Monroe apar încă de la primele scene filmate, iar în acest context Colin Clark devine un fel de mediator. Mai mult, el ajunge să împărtăşească o ireală poveste scurtă de dragoste cu frumoasa actriţă nord-americană.

Concluzii mai lungi pentru un film nominalizat la Oscar.

Dacă ar fi să analizăm povestea în sine, mă refer la detaliile strict narative, am constata destul de neplăcut surprinşi că My Week with Marilyn nu străluceşte la capitolul evenimente remarcabile. Accentul cade la început pe ilustrarea vieţii lui Colin Clark, întregul film fiind de fapt o reproducere din punctul lui de vedere. Pe urmă Marilyn Monroe acaparează întregul fir epic, scenele dintre tânărul aspirant regizor şi actriţă americană atât de misterioasă punând în evidenţă multe detalii siropoase pe care uneori le detest, dar care, în cazul de faţă, au conferit filmului întrega magie. Da, My Week with Marilyn este un film foarte bun, iar cele două nominalizări la Oscar stau drept dovezi ale afirmaţiilor mele. Nu rămâne aşadar decât să urmăriţi filmul lui Simon Curtis şi să apreciaţi o poveste unică din toate punctele de vedere.

Nota autorului:

Trailer My Week with Marilyn (2011)