“Se pare ca plictiseala e cea mai mare descoperire a zilelor noastre. Asadar, nu e nici o indoiala ca trebuie sa il consideram pe om un pionier”- Luchino Visconti

In intreaga sa activitate de  regizor de film, teatru si opera, Luchino Visconti a avut drept ideal descoperirea sintezei perfecte dintre forma si fondul filmului. Creatiile sale se disting prin simtul ritmului, al constructiei, personajelor si atmosferei, toate avand ca tema centrala degradarea omului atat din punct de vedere fizic, cat si spiritual, moral.

Din punctul meu de vedere, Luchino Visconti este un reprezentant de seama al neorealismului cinematografic, inceput de Rusia de Dziga Vertov in anii 30′, prin intermediul unor filme precum Ossessione (1943) si La terra trema: Episodio del mare (1948), curent de care se va desprinde in creatiile viitoare, alaturandu-se realismului.

Facand parte din Triloga Germana alaturi de Amurgul zeilor (1969) şi Ludwig (1972), Moarte la Venetia este un film contemplativ plin de semnificatii si de simboluri artistice. Luchino Visconti se bazeaza pe romanul lui Thomas Mann reusind sa puna in valoare povestea intr-un mod cu totul si cu totul original.

Compozitorul Gustav von Aschenbach vine in Venetia cu gandul de a-si vindeca boala sa de inima si scape de stresul ce l-a chinuit in ultima vreme, sperand ca aici va gasi linistea si pacea care sa il readuca in apele sale.  Gustav se cazeaza la luxosul hotel Lido unde, din nenunmaratele fete zambitoare si aranjate specific aristocratilor, identifica fata unui baiat dintr-o familie poloneza.

Baiatul Tadzio reprezinta tot ceea ce Gustav a pierdut sau chiar ce nu avut vreodata: tineretea si frumusetea. Insa Tadzio nu e numai o atractie pentru el ci chiar o obsesie care il bantuie in fiecare clipa. Tadzio este un tanar blond cu un aspect androginic, un simbol al frumusetii perfecte. Tadzio  este cel care il determina pe Gustav sa isi prelungeasca sejurul intr-un oras bolnav bantuit de boala; o nenorocire si mai mare il mistuie pe bietul compozitor insa toti se feresc sa ii spuna adevarul. Orasul este amenintat de holera dar turistii sunt linistiti de localnici care afirma ca sunt doar niste formalitati ce se repeta in fiecare an.

Sub bagheta lui Visconti, Venetia capata o imagine sordida, sumbra si degradata, starnind aceeasi agoasa existenta si in poezia bacoviana in care apa este distrugatoare si nu datatoare de viata.

Morte a Venetia este un film al solitudinii si al disperarii ce se afirma prin imagini si mai putin prin dialog, in care muzica lui Gustav Mahler confera o armonie neobisnuita si in acelasi timp o nelinisite sumbra, asemenea apei ce loveste neincetat peretii cladirilor din Venetia. Filmul este intr-un continuu du-te – vino, sentiment starnit atat de simbolul apei care capata o semnificatie duala, creatoare si in acelasi timp distrugatoare, cat si din cauza lui Gustav care oscileaza intre aspiratia catre un ideal de puritate, frumusete si satisfacerea unor placeri mai mult sau mai putin nevinovate, fiind mereu in cautarea echilibrului.

De remarcat este si prestatia actorului englez Dirk Bogarde (2 nominalizari la Globul de Aur) care, prin intermediul interpretarii sale, lasa impresia ca propria-i persoana se mistuie odata cu cea a personajul sau. In concluzie, Morte a Venetia este un poem sinestezic redat prin imagini si muzica, toate modelate si incadrate intr-un film de arta.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Morte a Venezia (1971)

Sehr Langsam Misterioso From Symphony No.3-Gustav Mahler

Trailer Morte a Venezia (1971)

Download subtitrare Morte a Venezia (1971)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici