Mia aioniotita kai mia mera (1998)
Sunt unele filme pe care le poti aprecia la justa valoare abia atunci cand reusesti sa ajungi pe aceeasi frecventa cu gandurile si sentimentele autorului. Cand am inceput sa ma uit prima data la Mia aioniotita kai mia mera (Eternitatea si inca o zi), l-am intrerupt dupa doar patruzeci si cinci de minute. Eram proaspat intors de la proiectia lui Terminator Salvation, iar capul inca mi se mai zguduia din cauza sunetului infernal din sala de cinema. Am reluat filmul a doua zi si am fost uimit de diferenta de perceptie suferita. Filmul este regizat de Theodoros Angelopoulos si a castigat premiul Palme d’Or la editia din 1998 a festivalului de la Cannes. Maniera poetica cu care ataca regizorul o tema precum trairea ultimelor zile ale vietii nu are cum sa iti ramana indiferenta. Pe mine, personal, acest film m-a fermecat prin sinceritatea sa debordanta, alternarea flashback-urilor, care se succed lin ca intr-un basm, dar mai ales printr-o interpretare foarte eleganta a lui Bruno Ganz, care intruchipeaza perfect deriva muribundului care nu mai are nimic de pierdut si se scufunda usor in abisul inevitabil al mortii.
Toamna s-a asternut peste orasul Thessaloniki. Orasul este imbracat intr-o mantie cenusie deprimanta, faleza este pustie, casa lui Alexandre (Bruno Ganz) la fel. Renunta la serviciile ingrijitoarei sale sub pretextul unei calatorii lungi care urmeaza, mai da inca o data drumul la muzica doar pentru a i se raspunde din apartamentul de peste drum cu aceeasi piesa, iar apoi pleaca sa isi viziteze fiica. Afla de la aceasta ca frumoasa casa de pe plaja a fost vanduta, iar acum ne scufundam intr-un flashback inserat de Theo Angelopoulos intr-o maniera onirica. Prin intermediul unei scrisori adresate de Anna, sotia sa, chiar lui Alexandre, vom petrece o zi pe plaja alaturi de cei doi indragostiti si anturajul lor. Regizorul va mai reveni pe parcurs la acest moment, dar ne va muta cu abilitate si in prezent, unde Alexandre face cunostinta cu un baietel albanez ajuns in Grecia din cauza razboiului. Dupa ce ii curata geamul, iar
politia apare pe strada, poetul il primeste pe baiat in masina sa si il conduce pana la un anumit punct sigur. Il va reintalni a doua zi, cand este martor la rapirea sa. Il urmareste pana la destinatie de unde il rascumpara de la niste mafioti care vand copii strainilor, iar in aceeasi zi incearca sa il conduca pana la granita cu Albania, dar afland ca nu are pe nimeni acolo, el decide sa il lase sa ramana cu el pana la plecarea vaporului care il va purta in calatoria despre care tot vorbise. Aceasta nu va mai avea loc vreodata, nava pleaca fara el, iar Alexandre ramane sa isi traiasca ultimele clipe ale vietii in acelasi mohorat Thessaloniki.
Theodoros Angelopoulos este un simbolist desavarsit, cheia filmelor sale nesituandu-se la un nivel primar, privitorul fiind nevoit sa o caute mult mai adanc. Nunta de pe malul marii este o scena excelenta, atat din punct de vedere tehnic, ea fiind filmata dintr-o singura taietura, cat si din punct de vedere simbolistic. Comuniunea care are loc in acel spatiu deprimant contrasteaza cu starea lui Alexandre, care se pregateste tot de o cumuniune, dar cu moartea. Faptul ca el urmeaza calea miresei, imbracata in alb, mie mi-a lasat impresia unui drum al vietii, taiat brusc de aparitia mireului, imbracat in negru si al carui alai il acopera sonor pe cel al miresei. Mai avem si ultima vizita facuta fiicei, predarea scrisorilor sotiei sale, flashback-urile poetului care cumpara cuvinte pentru a-si scrie opera, intalnirea cu copilul exilat, care este un fel de proiectie a lui Alexandre, la randul sau despartit multa vreme de Grecia. Theodoros Angelopoulos creeaza o opera de evocatie bergmaniana comparabila cu Fragii salbatici, avand o constructie asemanatoare cu opera maestrului suedez Ingmar Bergman si construind un protagonist la fel de lucid in modul de analiza al vietii si al mortii ca si Isak Borg.
Nota CineBlog : 10
Coloana sonoră (Soundtrack) Mia aioniotita kai mia mera (1998)
Eleni Karaindrou – Panselinos o erotas
Trailer Mia aioniotita kai mia mera (1998)
http://www.youtube.com/watch?v=pdf0P2gLtko
![]()
Download subtitrare Mia aioniotita kai mia mera (1998)
![]()
Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici
Etichete: 1998, Bruno Ganz, film grecesc, filme bune, Palme d'Or, Theodoros Angelopoulos |
Related posts: |
One Comment »
Spune-ţi şi tu părerea


(7 votes, average: 9.43 out of 10)



Thanks for the useful info. It’s so interesting