M*A*S*H nu da doi B*A*N*I pe armata.

In scurta, dar bogata istorie a cinematografului remarcam un gen numit satira, cunoscut si ca parodie. De-a lungul timpului multe elemente din viata noastra au fost trecute prin acest malaxor al parodiei, dar cele care au trezit cel mai mult interesul au fost cele care s-au legat de subiecte delicate: politica, religie, razboi si armata, sex etc. Comedii despre armata s-au tot facut, de amintit fiind filme ale anilor ’90 precum Hot Shots!, celebra parodie cu Charlie Sheen, Sgt. Bilko cu Steve Martin, Stripes, acolo unde Bill Murray ofera un recital, dar si alte cateva care nu au suscitat prea multa atentie si nu s-au bucurat de succes. Din toata aceasta pleiada de productii doar doua ies la rampa si reusesc sa se impuna nu doar ca succese comerciale, ci si ca problematica tratata. Primul este Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb, regizat de Stanley Kubrick, un film care a pus punctul pe i si a scos in evidenta prostia umana si nevoia inexplicabila a acestuia de a intra mereu in conflict. Cel de-al doilea, despre care vom vorbi astazi, se intituleaza MASH si a castigat premiul Palme d’Or la Cannes. Comedia pe care o propune acest film este o expunere perfecta de gaguri cu aer chaplinian intrerupte de meditatii asupra ororilor razboiului.

Omul din spatele lui MASH este Robert Altman, un veritabil maestru al filmelor cu distributii impresionante, dar scenariul ii apartine unui experimentat scriitor pe nume Ring Lardner Jr., care a adaptat romanul scris de Richard Hooker. Pentru cei satui sa tot urmareasca filme despre Vietnam si cele doua razboaie mondiale, trebuie sa le amintesc ca actiunea din MASH nu are loc in niciunul din aceste contexte. Filmul spune povestea unui departament medical al armatei americane unde sunt adusi ranitii de pe fronul coreean, caci povestea este plasata in timpul Razboiului Coreean, un conflict intre regimurile nord-coreean si sud-coreean. Va dati seama ca americanii n-au putut sa stea deoparte si s-au implicat imediat, aceasta deflagratie armata fiind considerata de istorici drept parte a Razboiului Rece dintre SUA si regimul sovietic al URSS-ului. Dar filmul lui Altman nu isi doreste sa traga concluzii pripite despre inutilitatea si urmarile tragice ale unor asemenea conflicte, ci doar sa arate uratenia razboiului vazuta prin ochii unor oameni care nu dau doi bani pe strictetea din randul armatei, care nu se ghideaza dupa reguli, ci fac tot posibilul sa se abata de la ele.

Donald Sutherland interpreteaza rolul unui chirurg abia detasat in Coreea. Are experienta, cunostinte bogate, dar ceea ce il deosebeste de toti ceilalti oameni care lucreaza in MASH (Mobile Army Surgical Hospital) este aparenta sa detasare fata de tot ceea ce inseamna acest sistem strict numit armata. Inca de la intrarea pe care si-o face cu un jeep furat de la o alta unitate, el se remarca drept o gura de aer proaspat pentru unitate. Insista ca cei din jurul sau sa nu i se adreseze dupa grad, isi concepe o echipa de asistente pe care nu le alege dupa experienta, ci dupa felul in care arate, se implica imediat in relatii amoroase pasagere, dar asta nu pare sa deranjeze pe cineva, pentru ca in curand toti incep sa isi dea arama pe fata si sa fie exact ca el. Atunci cand unitate apare si un fost coleg de-al sau, chirurgul specializat in torace, McIntyre (Elliot Gould), nimic nu mai este ca inainte. Glumele intre soldati se deruleaza ametitor, iar toti cei care decid sa se opuna acestei lipse de obedienta sunt pedepsiti. Maiorul Frank Burns (Robert Duvall) zboara imediat din unitate dupa ce este inregistrat de colegi in timpul unei partide de sex salbatic cu egala sa in grad, Marion O’Houlihan (Sally Kellerman), care dupa acest incident isi castiga porecla “Buze fierbinti”, iar ea devine principala sursa de amuzament pentru restul unitatii.

Ceea ce este amuzant la MASH este faptul ca problematici serioase sunt tratate de parca ar fi probleme usoare de zi cu zi. Uitati-va doar la felul in care medicii fac operatii grele pe creier si inca mai au puterea de a face cateva glume. Sau la felul in care soldatii mor pe masa de operatie pentru ca nu se gaseste sange, dar nimeni nu isi pierde buna dispozitie. Sunt sigur ca asa ceva nu s-ar putea intampla cu adevarat, dar tocmai din aceasta cauza este MASH atat de comic. Iar umorul, culmea, nu este de prost gust, asa cum am fi tentati sa credem. Mare parte din dozele de comedie provin chiar din interpretarea actorilor, care sunt foarte bine dotati pentru acest tip de umor. Donald Sutherland si Elliot Gould sunt fabulosi, iar personajele carora le dau viata au ramas emblematice pentru luciditatea cu care privesc viata pe front si usurinta cu care reusesc sa o faca mai suportabila. Recomand MASH oricarui amator de comedie de calitate si oricarui cinefil inrait. Datorita succesului generat, la doi ani de la aparitia pe marele ecran, a aparut si serialul cu acelasi nume, unde Alan Alda a preluat rolul principal, iar succesul nebun a continuat timp de unsprezece sezoane.

Nota autorului:

Trailer
Coloana sonora(Soundtrack)
Descarca (Download) subtitrare