Manhattan (1979)
Woody Allen a declarat intotdeauna ca dintre toate filmele pe care le-a facut in indelungata sa cariera, Manhattan este cel care i se pare cel mai slab si nu a fost niciodata mandru de ceea ce i-a iesit. Criticii si fanii i-au demonstrat ca situatia nu ar trebui sa arate asa, iar acesta s-a dovedit a fi hitul de box-office al lui Woody Allen. A fost nominalizat la Oscar pentru scenariu si a castigat premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului 1979. Cu o distributie unde il regasim chiar pe maestru, adica pe incofundabilul Woody Allen, etern preocupat cu intelegerea femeilor si a relatiilor, dar si pe Diane Keaton, eroina din Annie Hall, Meryl Streep, care in mai putin de cinci minute de aparitie pe ecran reuseste sa obtina o nominalizare la BAFTA, dar si o surpriza, tanara actrita Mariel Hemingway, care face un rol deosebit.
Woody Allen inchina o poezie orasului pe care il iubeste, New York, iar inceputul filmului este deosebit prin montajul unor imagini alb-negru superbe din Manhattan-ul surprins in diverse ipostaze si muzica celui mai mare rapsod al New York-ului, George Gershwin. Filmul debuteaza intr-o maniera comica, asa cum ii sta bine lui Woody Allen, un narator desavarsit. Facem cunostinta cu Isaac Davis, un scriitor care momentan se ocupa de scenarii amuzante pentru un show de televiziune, implicat intr-o relatie cu o fata de doar 17 ani, Tracy (Mariel Hemingway). Deja incepe sa se simta complexat, el avand 42 de ani si fiind chiar mai in varsta decat tatal acesteia, dar sexul este de calitate, iar ea arata foarte bine, asa ca nu il deranjeaza prea tare. In acest timp, prietenul sau cel mai bun, un alt scriitor, Yale (Michael Murphy), ii povesteste despre relatia cu Mary (Diane Keaton) si despre starea in care a ajuns ca urmare a acestei legaturi extraconjugale. Desi casatorit de doisprezece ani, Yale nu vrea sa renunte prea usor
la Mary, ceea ce constituie o mare problema. Dar si Isaac intampina mari dificultati. Pe langa faptul ca are o iubita de 17 ani, fosta sa sotie, Jill (Meryl Streep), care l-a parasit pentru a fi cu o femeie, pregateste o carte despre mariajul incheiat cu divortul celor doi. Lui Isaac ii este teama ca in romanul autobiografic al fostei sale sotii vor aparea detalii picante si lucruri greu de digerat pe care le va afla intregul oras. In zadar incearca pe aceasta sa o convinga sa revina asupra deciziei de a publica acest material, caci Jill este decisa sa isi pedepseasca fostul sot asa cum merita. Timpul trece, iar relatia dintre Mary si Yale se ofileste, aceasta nemaisuportand ideea de a continua un drum alaturi de un barbat casatorit. Ea ajunge imediat in bratele lui Isaac, care rupe legatura cu Tracy, dar sa nu credeti ca totul este atat de simplu. Woody Allen ne pregateste o surpriza de proportii si un final foarte interesant cu Tracy vorbindu-i lui Isaac, a carui perceptie despre femei este zguduita din temelii.
Ca la orice film de Woody Allen, constructia se face pe un scenariu solid, iar Manhattan nu duce lipsa de asa ceva. Dialogurile dintre personaje sunt bine dozate si exprima idei parca rupte din realitatea noastra cotidiana. Asa vorbim si noi, urmartiti felul in care vorbeste Isaac cu prietenul sau si modul in care se exprima fata de Tracy. Alaturi de fata de doar saptesprezece ani, el se considera un fel de semizeu, poate primul barbat adevarat din viata ei, dar atunci cand ajunge alaturi de Mary, parca incearca sa se raporteze la ceilalti barbati care i-a avut, in special la fostul ei sot, careia ea ii face o descriere din care pare a fi tipul barbatului absolut. Woody Allen studiaza foarte bine oamenii obisnuiti si fiecare din noi se regaseste la un moment dat intr-o tipologie prezenta intr-un film de-al sau. Comicul sau este valoros tocmai pentru ca este inspirat dintr-o realitate de care ne izbim zilnic. Uitati-va la regizorul care isi exprima ideile despre un film pe care il are in minte. Si le exprima cu atata patos si pare ca va face un mare film, dar va garantez ca nu i-a iesit nimic. Multi dintre noi facem asta, chiar si eu, vorbim despre lucruri pe care le vom face, dar pana la urma nu vom realiza nimic. Umorul lui Woody Allen mai reiese si din felul in care personajele gandesc. Isaac considera ca nu poate fi cu Tracy pentru ca cei saptesprezece ani ai ei nu ii ofera maturiatea necesara pentru a duce o relatie la bun sfarsit, dar realitatea este ca cei patruzeci si doi de ani ai lui Isaac nu i-au oferit lui maturitate. La fel se intampla si cu Mary, prima femeie care il multumeste pe Isaac, dar care se dovedeste a fi expresia perfecta a imaturitatii dupa ce fuge cu Yale si ii destrama familia. Va dati seama ca relatia lor nu va dura mult, iar Yale se va intoarce la sotie, in timp ce Mary va continua sa se hraneasca din relatii pasagere sau sa fie doar un substitut temporar pentru barbatii insurati si plictisiti.
Manhattan este una dintre cele mai bune opere ale cinematografului american de la sfarsitul anilor ’70 si un film de care Woody Allen ar trebui sa fie mandru, pentru ca reuseste ceea ce multi artisti vor sa obtina cu operele lor de arta: sa fie valabile si peste timp.
Nota cineblog: 9.5
Coloana sonoră (Soundtrack) Manhattan (1979)
George Gerswin – Rhapsody in Blue
George Gershwin – Love Is Sweping the Country
Trailer Manhattan (1979)
http://www.youtube.com/watch?v=cuU6XU0_Gfs
![]()
Download subtitrare Manhattan (1979)
![]()
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Etichete: 1979, BAFTA, Diane Keaton, filme bune, Mariel Hemingway, Meryl Streep, Oscar, Woody Allen |
Related posts: |



(8 votes, average: 8.75 out of 10)


