O ruşine pentru infractori de pretutindeni

Lock, Stock and Two Smoking Barrels este un amalgam aproape perfect alcătuit din violenţă şi comedie; parcă Tarantino ar fi regizat povestea fraţilor Marx din Duck Soup (1933), iar personajului interpretat de Groucho i-ar fi încorporat ca pasiune retezarea degetelor altor persoane. Astfel, avem de-a face cu o poveste în care ironia curge mai fluent decât sângele. Totuşi, o comparaţie cu capodoperele lui Tarantino, Reservoir Dogs şi Pulp Fiction este inevitabilă; dar cu toate acestea, Guy Ritchie neagă influenţa cineastului american şi afirmă că principala sa sursă de inspiraţie a fost faimosa peliculă britanică despre gangsteri, The Long Good Friday (1980).

Lăsând la o parte asemănările de suprafaţă, Lock, Stock and Two Smoking Barrels este un film mult mai blând decât Pulp Fiction. Gradul de violenţă este la fel de ridicat, însă abordarea lui Ritchie este diferită. Cele mai odioase acte nu au fost transpuse pe marele ecran; ele fiind doar sugerate. Prin această metodă, regizorul îşi distanţează publicul de violenţă brută şi prezintă într-o manieră comică doar evenimentele ce se succed brutalităţilor în cauză. Dealtfel, este mult mai uşor să amuzi spectatorul când ai scos din ecuaţie aceste aspecte.

Dacă nelegiuiţii Londrei se aseamănă personajelor conturate de Ritchie, nu e de mirare că nimeni nu mai scapă nepedepsit. Eddy (Nick Moran), Tom (Jason Flemyng), Soap (Dexter Fletcher), şi Bacon (Jason Statham) sunt un cvartet de hoţi şi escroci care au făcut rost de banii necesari pentru a juca un meci de poker împotriva unuia din capii lumii interlope britanice, Hatchet (topor) Harry Lonsdale (P.H. Moriarty). Datorită abilitaţilor sale de a citi oamenii, Eddy este un expert în poker şi astfel este un adversar extrem de dificil de învins într-o partidă cinstită. Dar Harry nu crede în fairplay, iar cu ajutorul asistentului său Barry the Baptist (regretatul Lenny McLean), are de gând să câştige prin orice mijloace. Prin urmare, Eddy ajunge să-i datoreze acestuia jumătate de milion de lire sterline şi are doar şapte zile ca să facă rost de bani. Singura soluţie a eroilor noştri bravi este simplă: jefuirea unei bande de infractori care la rândul lor este pe cale să jefuiască nişte naivi cultivatori de marijuana. Alte ingrediente ale acestei reţete de succes sunt: un traficant de droguri sociopat, doi hoţi laşi şi incompetenţi, un asasin profesionist (Vinnie Jones) şi fiul său, colericul tată al lui Eddy (Sting), o fată aflată constant sub influenţa drogurilor şi un poliţist ghinionist.

Din moment ce punctul forte al pelicule stă în ironicele întorsături de situaţie, ar fi păcat să vă destăinui mai multe. Este suficient de spus că elementele de mai sus constituie doar fundaţia istorisirii. Un alt aspect notabil al filmului ar fi modul în care se derulează firul narativ, Ritchie mixând între turnurile aşteptate şi cele inopinate pentru a spori nivelul comicului de situaţie. Astfel, deznodământul este imprevizibil şi nivelul umorului nu scade pentru nicio secundă.

Analizând personajele, Lock, Stock and Two Smoking Barrels adună nu mai puţin de 22 de indivizi relevanţi. Unii dintre ei sunt debutanţi, însă per total fiecare se ridică la nivelul aşteptărilor şi se integrează perfect în această lume hilară a gangsterilor britanici. Stilul lui Ritchie este direct şi concret; pelicula este un perpetuum mobile plin de energie în care dialogurile sunt cel puţin la fel de ingenioase precum scenariul în sine.

Nota autorului:

Coloană sonoră(Soundtrack) Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998)

E-Z Rollers – Walk this land

The Stone Roses – Fool’s Gold

Iggy Pop – I wanna be your dog

Robbie Williams – Man Machine

Dusty Sprinfield – Spooky

Zorba the Greek

Trailer Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998)

Subtitrare pentru varianta de 1 şi 2 cd-uri: aici