Fraţii Jean-Pierre şi Luc Dardenne se numără printre puţinii cineaşti care au câştigat de două ori distincţia Palme d’Or. După Rosetta, drama unei fete care îşi doreşte să îşi găsească un loc de muncă pentru a scăpa de sărăcia lucie, cei doi regizori realizează o nouă incursiune în viaţa clasei de jos din Belgia, urmărind destinul unui cuplu care trăieşte de pe o zi pe alta şi urmările nefaste ale deciziei tatălui de a-şi vinde copilul pe piaţa neagră a adopţiilor. Realizat în aceeaşi manieră minimalistă, definitorie pentru stilul fraţilor Dardenne, L’enfant (Copilul) este o operă de artă desăvârşită, care prezintă cu francheţe duritatea unei societăţi în care oameni fără noroc în viaţă recurg la soluţii radicale pentru a-şi câştiga traiul. Filmul a fost răsplătit cu un Palme d’Or şi reprezintă rampa de lansare pentru Déborah François, o frumoasă actriţă pe care o admir.

Pe malul râului Meuse, în oraşul belgian Liege, Bruno (Jeremie Rener), un tânăr care îşi duce existenţa de pe o zi pe alta, pune la cale noi planuri pentru a da lovitura. Ajutat de câţiva copii care fură diferite obiecte pe care el le vinde mai târziu, Bruno continuă să creadă că va reuşi cândva să iasă din acest impas. Prietena sa, Sonia (Déborah François), tocmai a născut, iar acum, mai mult ca oricând, are nevoie de bani, însă capturile efectuate nu îi aduc venituri îndeajuns de mari încât să îşi permită să închirieze un apartament. Auzind că piaţa adopţiilor clandestine abundă în oferte, el nu aşteaptă prea mult timp şi îşi vinde copilul, însă fără a-i spune Soniei, această veste producându-i un şoc fetei. Trezită din leşin, ea declară poliţiei adevărul despre fapta lui Bruno, iar acesta, cuprins de panică, se grăbeşte pentru a recupera copilul, evenimentul aducându-l în sfera unor interlopi care pierd o sumă importantă de bani din cauza schimbării deciziei. Îndatorat, certat cu Sonia şi bătut fără milă de către cei cărora trebuie să le plătească, Bruno recurge la o nouă metodă de a obţine venituri, furând poşete, dar unii oameni par a fi ocoliţi pentru totdeauna de noroc, iar Bruno se dovedeşte a fi unul dintre ei.

Cei doi realizatori ai filmului îşi construiesc personajele fără a se ataşa de acestea, spectatorul urmărindu-le existenţa dintr-o perspectivă obiectivă, cu o focalizare distanţată. Există unele scene, atent inserate de fraţii Dardenne, care scot în evidenţă lipsa de responsabilitate a celor doi părinţi, astfel încât decizia lui Bruno de a vinde bebeluşul pare una benefică pentru copil, care scapă de o viaţă grea, ajungând în sânul unei familii înstărite, capabilă să îi ofere condiţiile necesare pentru a creşte. Bruno este construit după tiparul fiului risipitor. Plecat de acasă de la o vârstă fragedă, el cheltuieşte toţi banii pe lucruri de care nu are nevoie. Deşi trăieşte pe străzi şi doarme într-un azil, el nu ezită să cumpere cel mai scump cărucior pentru copil, se îmbracă scump, închiriază o maşină de lux pentru o singură zi etc. Tânăra Sonia, la fel ca şi prietenul ei, nu pare a fi depăşit etapa gândirii adolescentine, gesturile ei trădând lipsa responsabilităţii de a avea grijă de un copil. Vânzarea copilului de către Bruno constituie punctul de cotitură al evoluţiei celor două personaje, constituind un examen de maturitate pentru Sonia, care din acest moment se transformă total şi devine o mamă protectoare, rupe legătură cu fostul ei prieten şi încearcă din răsputeri să îi ofere o viaţă mai bună copilului. Pentru Bruno, în schimb, greul de abia acum începe, izbăvirea să producându-se în finalul filmului, când este vizitat în închisoare de către Sonia. Cu toate că fraţii Dardenne preferă o abordare stilistică minimalistă, L’enfant nu duce lipsă de momente de suspans. Scena în care Bruno şi asociatul său, minorul Steve, încearcă să scape de poliţişti reprezintă un exemplu perfect în acest sens. Actorii, puţini la număr, joacă realist, fără să cadă în lamentări inutile, integrându-se în peisajul murdar conturat de fraţii Dardenne. L’enfant este o operă desăvârşită a celor doi cineaşti belgieni şi merită urmărită de cinefilii cu preferinţe îndreptate spre filmele care abordează realitatea banalului cotidian.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) L’enfant (2005)

Trailer L’enfant (2005)

Download subtitrare L’enfant (2005)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici