Cum spunem de obicei ca germanii se pricep la automobile, la fel de usor putem spune despre francezi ca se pricep cel mai bine in ale artei; si daca nu in toate ramurile artei, macar in cea de-a 7a arta numita cinematografie. Afinitatea mea pentru filmele frantuzesti a pornit odata cu primul contact avut cu filmele lui Francois Truffaut. Insa nu vorbim aici despre un film realizat de ilustrul cineast francez ci de creatia unui om ce nu poate fi numit epigon.
Le premier jour du reste de ta vie este isprava regizorului Rémi Bezançon, care inca de la al doilea sau lung metraj atrage atentia publicului cu un film superb, menit sa starneasca in inimile acestuia macar un sentiment de exaltare. Acest film este exemplul potrivit de film a carui destin este pecetluit inca de la prima sa proiectie: uitat intr-o camera obscura din cauza ca producatorii nu au investit sume uriase pentru a-i atrage pe oameni la cinema. Si totusi, Le priemier jour du reste de ta vie este un film ce satisface si cele mai exigente cerinte ale publicului. Poate doar neinintiatii ce acuza fiecare ca film, ce iese din mocirla filmelor de duzina, ca este mult prea lung pentru a putea fi vizionat. Dar acesta nu poate fi numit public de film.

Ce te atrage la acest film este faptul ca toate imaginile ce se consuma sub ochii spectatorilor sunt realizate ca in viata de zi cu zi. Si cu toate acestea, vom intalni in continuare secvente suprarealiste sau mai bine spus ideatice ce ne vor face sa oftam intristati: asta doar in filme e posibil. Remi Benzacon acorda timp fiecarui personaj pentru a se exprima in voie, fara sa il grabeasca nici macar o clipa. Mama, tatal si cei 3 copii sunt prezentati individual pe parcursul intregului film, intr-un mod ce ne aduce aminte de Rocco i suoi fratelli a lui Luchino Visconti. O drama cu accente comice, filmul onoreaza o familie de francezi pe parcursul a 12 ani, perioada presarata cu drame sentimentale, crize specifice fiecarei varste, relatii tata-fiu,bunic-nepot, sau mai bine spus relatia de familie. Crediturile ce ne introduc in viata  familiei Duval merita fiecare secunda si ne conving inca de la inceput ca experienta ce urmeaza sa o traim nu o vom regreta. Apare intai Robert (Jacques Gamblin), capul familiei, un taximetrist ca oricare altul dar care isi duce viata intr-o casa superba platita cu banii tatalui sau. Insa acest prim capitol nu ii este dedicat lui ci sotiei sale Marie-Jeanne (Zabou Breitman), care traieste o adevarata criza a varstei a doua, decizand sa se inscrie la facultate fiind intr-o continua cautare a sinelui.

Fleur, cu firea ei temperamentala, intra oarecum ezitant in prim plan, publicul descoperindu-i atitudinea atat fata  de familie cat si fata de prieteni. Suntem martori, sau mai bine spus ne este sugerata prima sa experienta sexuala care se produce la varsta de 16 ani. Odata cu trecerea timpului, va trai o adevarata transformare in ceea ce priveste conceptia despre viata. Insa ca acest lucru sa se intampla, aveam nevoie de mama ei, care va sparge barierele intrand pe furis in locul cu cele mai multe secrete: jurnalul lui Fleur.

Unul cate unul, Albert si Raphael se succed in incercarea regizorului de a le realiza o portretizare cat mai detaliata. Trecerile de la o stare la alta sunt chiar violente: de unde pana unde te vedeai razand la o scena, in mai putin de cateva secunde starea de spirit coboara pana aproape de cea care starneste o lacrima in coltul ochiului. Daca intr-un anumit punct al vietii, parintii cautau sa scape cat mai repede de copii, acestia isi vor ajunge sa spere cu ardoare ca intr-o zi se vor aduna toti ca in vremurile bune. Toate acestea se vor intampla la aniversarea tatalui, unde regizorul a realizat un travelling superb la cina familiei. O scena care as putea spune ca reprezinta climaxul filmului si care te face sa te simti bine si sa iti doresti propria familie. Desi ar fi fost normal ca Albert, fiul cel mare, sa fie cel mai interesant personaj, se dovedeste ca Raphael duce o viata cu mult mai interesanta fata de fratele sau: participa la un concurs de mimat cantatul la chitara, intalneste o fata din pura intamplare, a carei numar va fi furat de vant, se pricepe la vinuri la fel ca bunicul sau si cu toate acestea inca pastreaza in sine pe copilul obsedat de jocuri, ramanand peste toate un adevarat visator.

Cred ca despre Le premier jour du reste de ta vie (2008) s-ar putea vorbi la nesfarist. Intotdeauna vei gasi un amanunt de care sa te legi cand vine vorba de familie. Si pana la urma urmei asta si face filmul: te determina sa realizezi cat de importanta este o familie cu toate lucrurile bune si rele ce o inconjoara. Atat referintele din istoria cinematografiei, soundtrackul exceptional cat si un montaj original fac din acest film un adevarat festival al luminilor si umbrelor ce incanta simturile spectatorului.

Cele trei premii Cesar obtinute pentru montaj, pentru cel mai promitator actor (Marc-André Grondin) si cea mai promitatoare actrita(Déborah François ), nu fac decat sa certifice calitate exceptionale ale scenaristului si regizorului Remi Benzacon din partea caruia astept o noua creatie cel putin la fel de buna ca si aceasta de fata.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Le premier jour du reste de ta vie (2008)

Lost heart

Trailer Le premier jour du reste de ta vie (2008)

Download subtitrare Le premier jour du reste de ta vie (2008)

Subtitrare inexistenta.