Le notti di Cabiria (1957)
(3 votes, average: 10.00 out of 10)
Loading ...March 29th, 2010|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Drama|100 views
Degetele de la mâini nu îmi ajung pentru a număra capodoperele marelui Federico Fellini. Este, de asemenea, greu să faci un clasament al celor mai bune filme ale sale. Filmul meu preferat este La dolce vita, însă aş avea o strângere de inima dacă aş spune că este cea mai reuşită operă a lui Fellini, deoarece aş lăsa într-un con de umbră pelicule de geniu precum Otto e mezzo şi Le notti di Cabiria. Acesta din urmă este filmul care conturează unul dintre cele mai reuşite personaje văzute vreodată de un cinefil. Zeci de regizori au încercat să construiască astfel de personaje, să combine naivitatea cu setea de viaţă şi curiozitatea ludică, dar Cabiria a rămas unică. Marele merit este al Giuliettei Massina, premiată la Cannes pentru această interpretare naturală şi sensibilă. Soţia lui Federico Fellini nu a avut norocul de fi vreodată nominalizata la Oscar, însă oricine a văzut-o în filmele sale epocale, La strada, Le notti di Cabiria sau Giulietta degli spiriti, îşi dă seama de nedreptatea făcută de Academie. Un fapt deosebit de important pentru dezvoltarea ulterioară a industriei filmului se leagă de acest film. În timpul montajului, Leo Cattozzo a inventat dispozitivul care îi poartă numele, utilizat pentru tăierea şi lipirea bucăţilor de peliculă, uşurând simţitor munca depusă de un editor, reducând costurile şi timpul în care un film putea fi terminat şi pregătit de lansare. Cattozzo a devenit putred de bogat de pe urma invenţiei sale revoluţionare, însă nu s-a retras din lumea filmului decât după ce l-a ajutat pe Fellini să îşi termine cele două mari capodopere, La dolce vita şi Otto e mezzo.
Le notti de Cabiria este o dramă sfâşietoare, dar Fellini o îmbracă într-o haină magică, atribuindu-i, prin intermediul eroinei, sentimentul unui basm. E adevărat, basmele se termină frumos, însă şi Cabiria, chiar şi după ce trece prin suferinţele prin care alte femei nu ar bănui vreodată că ar putea să le simtă, totuşi are puterea de a zâmbi, de a privi spre viitor şi de a nu se lăsa în voia sorţii. Federico Fellini închină o odă femeii şi puterii acesteia de a depăşi orice obstacol. Le notti di Cabiria este unul dintre filmele care trăiesc cu tine, îşi găsesc un loc ferit în inima ta şi rămân pentru a-ţi aduce aminte să nu renunţi la nimic. Scenariul scris de Federico Fellini şi fidelii săi colaboratori, 
Ennio Flaiano şi Tullio Pinelli, cu colaborare din partea lui Pier Paolo Pasolini, istoriseşte evenimentele prin care trece o tânără prostituată din Roma, a cărei naivitate şi speranţă în iubire o aduc pe aripile fericirii, dar şi în vâltoarea suferinţei şi răutăţii umane. Cabiria (Giulietta Massina) locuieşte într-o casă modestă, la marginea capitalei, însă este mândră de faptul că tot ce a agonisit este produsul muncii sale, nu al milei celor din jur. Se ocupă cu vânzarea plăcerii bărbaţilor, iar clienţii nu lipsesc, iar într-o seară are norocul de a ajunge în casa unui actor, Alberto Lazzari (Alberto Nazzari), care o tratează ca pe o femeie din înalta societate. Episodul devine un nou prilej de mândrie pentru Cabiria, care se laudă cu isprăvile sale colegelor de “muncă”. Săptămânile se scurg şi un nou eveniment îi schimba viaţa Cabiriei. Un bărbat care o zăreşte la un spectacol de magie îi mărturiseşte că o place. Ea continuă să îl vadă pe cel care pare a fi bărbatul vieţii sale, iar cererea în căsătorie i se pare un gest normal, deoarece şi femeia ajunge să se ataşeze de el. Viaţa fusese un lung şir de duşuri cu apă rece pentru Cabiria, iar acum fericirea părea, în sfârşit, să-i bată la uşă, dar oare nu ar fi fost prea frumos ca să fie adevărat?
Oricât de mult ar vrea Fellini să cocheteze cu realismul, nu reuşeşte să se abţină de la micile extravaganţe care i-au diferenţiat opera de cea a altor cineaşti din epoca sa. Atât La strada, cât şi I vitelloni, care sunt privite de majoritatea drept expresii neo-realiste ale tânărului Fellini, cu greu se încadrează în definiţia pură a neo-realismului italian. Le 
notti de Cabiria are melancolia tuturor creaţiilor lui Fellini, iar apariţia secvenţelor comice pe linia narativa dramatică a filmului dă naştere unei melodrame. De multe ori asociem acest termen unor filme în care sunt utilizate mijloace ieftine de a impresiona spectatorul, însă la Fellini nu este cazul. Imaginea este superbă, ca la mai toate operele regizorului italian. Impresionează, într-un mod aparte, trecerile de la peisajul sărac de la marginea Romei, unde Fellini surprinde mediul picaresc, la viaţa de noapte strălucitoare a lumii mondene din capitală. Cabiria este o visătoare, o romantică incurabilă într-o lume rea, în care batjocură este ridicată la rang de virtute. Fiecare bărbat întâlnit de protagonistă este văzut ca o şansă de evadare din cotidianul murdar, iar naivitatea o determină să viseze la poveştile în care fata săraca şi umilită de toţi ajunge să se ridice deasupra tuturor. Fellini este dur cu personajul pe care îl modelează, dar descrie o femeie adevărată, nu doar o fiinţă de celuloid. Giulietta Massina interpretează cu pricepere un rol de ţinut minte. Ochii mari, chipul de copil, credulitatea şi viziunea idilică asupra vieţii sunt elemente care alcătuiesc acest însemnat personaj de care spectatorul se simte legat.
Nota autorului: 
Coloana sonora(Soundtrack) Le notti di Cabiria (1957)
Nino Rota – Le notti di Cabiria
Trailer Le notti di Cabiria (1957)
Download subtitrare Le notti di Cabiria (1957)
Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici
Alte recenzii de filme: |
