Le fantôme de la liberté (1974)
(3 votes, average: 10.00 out of 10)
Loading ...December 4th, 2009|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Comedie, Drama|238 views
Suprarealismul in stare pura.
Derivat in urma activitatii intense a dadaistilor, la inceputul secolului trecut, suprarealismul a cunoscut o dezvoltare mult mai rapida si de anvergura decat curentul dadaist, care a murit la fel de subit precum a si debutat. Liderul miscarii suprarealiste, scriitorul Andre Breton, a sustinut mereu faptul ca acest curent se afla deasupra oricarei alte forme de exprimare artistica, iar opinia sa a fost rapid urmata de artisti din toate domeniile, ajungandu-se ca pana si cinematografia, una dintre artele denigrate ale debutului de secol, sa o adopte prin viziunea lui Luis Bunuel si a pictorului Salvador Dali, bunul sau prieten. Scurtmetrajul Un chien andalou, aparut in 1929, desi nu este o realizare exceptionala ca scenariu si interpretare, ramane in istorie ca punctul de plecare al acestui curent care a ajuns sa fie adoptat si de alti regizori, in special cei europeni. Luis Bunuel ramane pana in ziua de astazi singurul cineast care a creat filme in totalitate suprarealiste, aici referindu-ma la scurtmetrajul de debut, mediumetrajul Varsta de aur si acest lungmetraj deosebit, Le fantôme de la liberté.
Scris impreuna cu Jean-Claude Carrière, cel alaturi de care a semnat capodoperele Cet obscur objet du desir si Le charme discret de la burgeoisie, Le fantôme de la liberté nu are un schelet narativ, ci este o insiruire de secvente realizate in bunul spirit al traditiei suprarealiste. Surpinzator, dar se dovedeste a fi o comedie reusita, nu de multe ori filmele suprarealiste reusind sa smulga aplauze si rasete tocmai datorita sfidarii in mod fatis a realitatii. Exista o scena 
care a devenit celebra in acest film. O cina la care participantii se aseaza la masa, fiecare stand pe un scaun de toaleta, cu pantalonii in vine si discutand ca la o masa normala. Atunci cand trebuie sa manance, fiecare intra intr-o camera asemanatoare unei bai si se infrupta de unul singur, in vreme ce altii asteapta la coada. Un alt tablou din acest film de Bunuel ne infatiseaza un barbat care comite crime fara motiv, impuscand diversi oameni cu o pusca dotata cu luneta. Pietonii trec nepasatori pe langa oameni impuscati si la inceput nimeni nu acorda niciun interes situatiei. Aceasta este o metafora perfecta a nepasarii. Intr-un alt pasaj al filmului avem parte de o disputa familiala in care doi soti se uita oripilati la niste fotografii infatisand monumente istorice celebre din lume. Pe chipul lor se citeste dispretul, iar apelativele folosite pentru a descrie imaginile sunt “obscen”, “indecent” si “imoral”.
Cu exceptia italiencei Monica Vitti, pe care o cunoasteti din filmele lui Michelangelo Antonioni, distributia nu contine nume sonore, dar fiecare actor este bine plasat in rolul sau si condus cu maiestrie de Luis Bunuel. Penultimul film al regizorului spaniol exilat in Mexic din cauza regimului generalului Franco nu se inscrie neaparat in randul capodoperelor sale, dar merita apreciat pentru faptul ca este un film suta la suta suprarealist. Mie mi se pare unul dintre acele filme greu de uitat, pentru ca este intesat de scene care nu au cum sa nu se intipareasca definitiv pe retina. Regizorul spaniol creeaza din nou o satira destul de acida la adresa societatii, nedezlipindu-se de caracterul sau critic. Chiar daca planuia ca ultimul sau film sa fie Cet obscur objet de desir, multi teoreticieni privesc aceasta creatie ca fiind testamentul lui Bunuel, acesta fiind motivul pentru care a creat un film in spiritul absolut al curentului al carui initiator in cinematografie a fost. Daca va plac creatiile lui Kusturica sau sunteti un devorator al filmelor scrise de Charlie Kaufman, atunci Luis Bunuel este urmatorul pas, caci el ramane tatucul lor.
Rating: 
Coloana sonora(Soundtrack) Le fantôme de la liberté (1974)
Soundtrack indisponibil.
Trailer Le fantôme de la liberté (1974)
Download subtitrare Le fantôme de la liberté (1974)
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Alte recenzii de filme: |
Comment by Perne dormitor on 7 December 2009:
Il apreciez pe Bunuel, chiar daca la inceput mi se parea doar interesant, dar nu si captivant. N-am vazut filmul, dar posterul se aseamana mult cu “Le Charme Discret De La Burgeoisie”, care cred ca este cel mai bun film regizat de el.
Si totusi, “Los Olvidados”, unul dintre putinele filme realiste ale lui, a stat la baza tuturor filmelor despre mahala care au urmat de-a lungul istoriei cinematografice. Chiar si Sergiu al nostru s-a inspirat foarte mult de la adevaratul maestru. Perne dormitor
Comment by Catalin Cristian on 19 January 2010:
As vrea foarte mult sa vad acest film. Aveti idee cum as putea sa fac rost de el? Catalin Cristian