Elle va changer votre vie…

Nu stiu cum pot unii trai fara macar a sti de existenta acestei nestemate numite Amelie. Pentru mine viata se imparte in doua ere : post-Amelie si ante-Amelie. Si nu exagerez, filmul acesta iti schimba viata si te ravaseste complet si nu pentru ca ar fi un horror care te-ar speria atat de tare incat sa nu-l uiti vreodata sau un film de actiune care iti lasa urme adanci, este un film care prin natura sa ludica si prin subiectul aparent banal te face sa iti pui intrebari.

Stiati ca mai exista oameni depresivi? Inca se mai chinuie cu Xanax. Eu le-as recomanda sa vada “Amelie” si cred ca boala aceasta nici n-ar mai exista. Multi spun ca “Amelie” este un “jeg” sau o “porcarie”. Sincer sa fiu , cred ca nici nu l-au vazut. Un om intreg la minte nu ar putea sa spuna o asemenea blasfemie. Cred ca oricate filme cu Steven Seagal si cu Van Damme ai fi vazut la viata ta si oricat de pasionat de “American Pie” ai fi, “Amelie” iti va produce acea senzatie de “ca trebuie sa ma schimb”, vei invata ca exista placere si bucurie in orice lucru si ca oamenii sunt cele mai maleabile fiinte.

Audrey Tautou este absolut adorabila in rolul lui “Amelie”. Nici toate premiile din lume nu ar fi de ajuns pentru a recompensa o asemenea interpretare. Nu cred ca are rost sa comentez prea mult. Spun doar atat: daca BAFTA (Academia britanica de film) si-a calcat pe inima si a nominalizat o frantuzoaica la categoria cea mai buna actrita, cred ca intr-adevar merita.

Jean-Pierre Jeunet arata in acest film de ce este in stare cinematografia franceza, dand o palma puternica cinematografului comercial american. Sper sa nu se rateze, alegand sa regizeze pe la Hollywood, asa cum a facut Fernando Meirelles. Jeunet are o inventivitate, caracteristica de altfel regizorilor de SF pe care o foloseste din plin in “Amelie”. Tinand cont ca regizase anterior partea a patra din “Alien”, nu m-as fi asteptat sa faca un film atat de luminos. Jeunet foloseste niste cadre absolut geniale, miscari de camera surprinzatoare (scena cand Amelie arunca pietre in apa sau cea in care Nino scapa albumul din scuter si camera face o rotatie de 180 de grade) si insereaza subtil si elemente SF (poza vorbitoare, lampa vie).

Ceea ce ma surprinde este ca personajele secundare sunt la fel de bine conturate ca si cele din prim plan. Cum l-ai putea uita pe barbatul realmente bolnav de gelozie, care inregistreaza convorbirile fostei iubite la un reportofon si analizeaza detaliat fiecare gest al acesteia, tragand concluzii aberante, sau cum ai putea-o uita pe Georgette, vesnic bolnava Georgette, cea care se plange mereu de aer, miros, mancare, ori pe Hipolito, scriitorul ratat, care citeaza mereu din Homer si Platon si da autografe pe carti pe care le va scrie…

Punctul forte al lui “Amelie” este fara indoiala muzica. O muzica pur frantuzeasca, in care predomina acordeonul si pianul, in combinatii uluitoare. Meritul este al lui Yann Tiersen, care a compus toate melodiile de pe coloana sonora in doar 15 zile. Dupa ce termini de vizionat filmul, iti vine sa fredonezi “Une autre jour d’apres midi” sau “Le Valse d’Amelie” tot timpul.

Prima jumatate de ora a filmului consta in prezentarea fiecarui personaj pe sistemul “ii place… , nu ii place… “,ceea ce pentru unii ar putea fi plictisitor, dar este foarte important, desi nu intram in posesia a cine stie ce detalii. Spre exemplu aflam despre Amelie ca ii place sa se uite la fetele spectatorilor dintr-o sala de cinema in intuneric,dar ca nu ii place cand in filmele americane soferul nu se uita la drum sau despre tatal lui Amelie, caruia ii place sa smulga bucati mari de tapet de pe pereti, insa nu ii place cand femeile se amuza pe seama sandalelor sale. Substratul antropologic al acestei prime parti al filmului este plasat in scurt-metrajul de debut al lui Jeunet, intitulat “Foutaises” (Lucruri care imi plac, lucruri care nu imi plac), in care Dominique Pinon are un monolog despre ceea ce ii place si ceea ce uraste.

Nota autorului:

Trailer
Coloana sonora(Soundtrack)
Descarca (Download) subtitrare