Le concert, cel mai nou film marca Radu Mihaileanu, este o minunatie. Nu cred ca m-am mai simtit atat de bine intr-o sala de cinema de la prima vizionare a lui The Hangover, dar atunci mare parte din bucurie mi-a fost umbrita de publicul format din spectatorii obisnuiti de mall, cei care vorbesc la telefon in timpul proiectiei, isi saruta iubitele pana acestea ating senzatii orgasmice si fac pe criticii specializati, dand note si comentand secvente. La Concertul lui Mihaileanu publicul, fie el si in mall, este mult mai educat, pentru ca stie ce vrea, in niciun un caz nu ajunge in sala pentru ca ar fi auzit ca filmul este “cool” sau “belea”. Noua creatie a regizorului roman stabilit in Franta o are intr-unul dintre rolurile centrale pe Mélanie Laurent, frumoasa actrita care i-a servit drept muza de inspiratie lui Quentin Tarantino, jucand rolul evreicei Shosanna in Inglourious Basterds. Radu Mihaileanu nu este atat de fetisist precum colegul de breasla de peste ocean, dar superbei Melanie Laurent ii este pus chipul in valoare mult mai bine intr-un rol mai dificil si profund decat cel din Ticalosi fara glorie. Le concert este o comedie. Este si o drama, dar in final vei iesi din sala mai fericit si mai implinit decat daca ai fi dat aceiasi bani ca sa urmaresti sfarsitul lumii in 2012-le lui Emmerich sau, Doamne fereste si ajuta-ne, saruturile interminabile dintre Bella si Edward in filmul-al-carui-titlu-nu-il-pomenim-pe-Cineblog.

Andrei Filipov (Aleksei Guskov) este un om de serviciu la opera Bolshoi. Acum treizeci de ani era cunoscut sub numele de Maestrul, fiind cel mai mare dirijor al Rusiei, daca nu chiar al Europei. A fost umilit de regimul lui Brejnev si a trebuit sa se retraga. Acum strange mizeria de pe holurile si din birourile locului in care cunostea gloria in urma cu mult timp, iar cand asista la repetitii isi imagineaza ca dirijeaza asa cum o facea in epoca de glorie. In timp ce face curat in biroul directorului, un fax ajunge la adresa teatrului. Expeditorul este directorul Operei Chatelet din Paris, acestia invitand orchestra Bolshoi pentru un recital in Franta. Filipov sustrage faxul, sterge e-mailul primit pe adresa teatrului si este decis sa puna la cale un plan prin care sa mai poata gusta inca o data din senzatia unui concert. Impreuna cu bunul sau prieten, violonistul evreu Grossman (Dmitri Nazarov), acum sofer de ambulanta, el aduna mai multi interpreti care au facut parte din orchestra lui Filipov in trecut. Desi acum au alte ocupatii, ei accepta atunci cand se iveste ocazia de a vizita Paris-ul. Ajutati chiar de catre cel care i-a umilit acum treizeci de ani, comunistul Ivan Gavrilov (Valeriy Barinov), un nostalgic al epocii de aur, ei reusesc sa ajunga in Franta dupa ce trec prin multe evenimente neplacute. Misiunea lui Filipov nu este doar aceea de a sustine un concert de Ceaikovsky, ci si de a o cunoaste personal pe Anne-Marie Jacquet (Mélanie Laurent), o violonista celebra care nu si-a cunoscut parintii niciodata. Andrei Filipov stie adevarul.

Scena concertului, care a avut nevoie de patru luni pentru a fi pusa la punct, este momentul de maxima intensitate al filmului. Montajul este exceptional, muzica lui Ceaikovsky este superba, Melanie Laurent arata cum nu se poate mai bine, iar intreaga secventa scoate la iveala secretul originii violonistei prin flashback-uri inserate in momente cheie de Radu Mihaileanu. Prima parte a filmului este o comedie care ne duce cu gandul la intensitatea umorului din Train de vie. Regizorul se foloseste de cliseele care descriu poporul rus (consumul exagerat de vodka, nervozitatea exagerata, petrecerile tumultoase, mafiotii nemilosi, miliardarii puternici etc.) si creeaza o comedie de situatie la care se rade neintrerupt. Scenele in care apar si tiganii care locuiesc la marginea Moscovei si isi fac veacul falsificand pasapoarte chiar in aeroport si sub nasul politistilor sunt un deliciu. Radu Mihaileanu isi arata maiestria in scenele dramatice, atunci cand prim planurile pe chipurile actorilor scot la iveala capacitatea regizorului de a lucra cu orice tip de actor si de a obtine de la el cea mai buna interpretare. Aleksei Guskov in rolul dirijorului Filipov face un rol mare, Melanie Laurent la fel, ea reusind sa transmita mult mai mult atunci chiar cand nu are replici, avand un chip expresiv foarte bine pus in valoare de operatorul de imagine Laurent Dailland, care a lucrat cu Mihaileanu si la Train de vie. Actorii romani, intr-un numar foarte mare (asta pentru ca multe din scenele din Moscova au fost de fapt filmate in Bucuresti), sunt si ei la inaltime, chiar daca in roluri mici. Vlad Ivanov, cel despre care stim ca este un talent incomensurabil, primeste aici rolul unui mogul rus cam narcisist, in vreme ce Ion Spadaru joaca rolul comic al unui mafiot de rangul doi, acum in postura de mire la o nunta care se va termina cu interventia Mafiei.

Ca si in Train de vie, Radu Mihaileanu pare foarte apropiat de spiritul de viata estic. Toate filmele sale, cu exceptia premiatului Va, vis et deviens, au legatura cu acest spatiu, asta desi regizorul a parasit Romania in 1980 si nu s-a mai intors aici decat pentru a face filme. Recunoscut drept un protector al cauzei evreilor, regizorul abordeaza si aici tema nedreptatilor asupra acestora, dar dintr-un unghi mult mai indepartat si, in orice caz, povestea nu este centrata atat de mult pe acest subiect, cat pe cel al terorii comuniste, cea care a distrus destinele care acum isi cauta izbavirea prin muzica. Le concert este o productie pe care o recomand tuturor celor pentru care filmul este un sentiment pe care trebuie sa il traiasca, nu o forma de a pierde timpul.

Rating:

Coloana sonora(Soundtrack) Le concert (2009)

Soundtrack indisponibil.

Trailer Le concert (2009)

Download subtitrare Le concert (2009)

Subtitrare temporar indisponibila.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Coco avant Chanel (2009) Crazy Heart (2009) In the Loop (2009) Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte (2009) Taguri filme,filme noi: 2009, Aleksei Guskov, download, film francez, filme bune, filme noi, Melanie Laurent, Radu Mihaileanu, recenzii, review, subtitrari, Vlad Ivanov