Profitând de destalinizarea instalată în Cehoslovacia, Milos Forman realizează două filme foarte curajoase: primul dintre ele, Lásky jedné plavovlásky, cunoscut sub traducerea de Iubirile unei blonde, iar al doilea, Horí, má panenko (Balul pompierilor), devenit un adevărat simbol al cinematografiei cehoslovace. Iubirile unei blonde este un comentariu ironic la adresa regimului comunist, care, sub semnul dirijismului practicat în toate aspectele societăţii, planifica până şi viaţa amoroasă a cetăţenilor, producând drame mai mici sau mai mari. Este greu de crezut astăzi, când citim despre ororile comunismului în Europa de Est, ca un regizor a avut curajul de a realiza un film de un asemenea calibru, trecând peste cenzura regimului, reuşind chiar să ducă filmul în afara graniţelor, ajungând să fie nominalizat şi la Oscar. Milos Forman avea să părăsească Cehoslovacia în timpul înăbuşirii celebrei “Primăveri de la Praga”, care l-a prins în Paris, negociind pentru primul său film american.

Filmul ne vorbeşte despre dramele amoroase ale unei tinere fete, muncitoare într-o fabrică de încălţăminte şi îmbrăcăminte. Blonda se remarcă în peisajul acesta drept cea mai atrăgătoare femeie din fabrică, astfel că atunci când câteva trupe de rezervişti sunt aduse în micul orăşel din sudul ţării, cu scopul precis al partidului de a le ajuta pe tinerele muncitoare să cunoască bărbaţi şi a se mai distra cât să poată munci cu spor în viitor, ea atrage cele mai multe priviri. Trei soldaţi trecuţi de cincizeci de ani aruncă priviri insistente către masa unde stau Andulka (Hana Brejchová) şi cele două prietene ale sale. Scena, de un umor spumos, ne prezintă încercările celor trei de a le cuceri pe tinerele fete, însă noaptea trece, iar planurile lor ajung pe apa Sâmbetei. Andulka este atrasă de pianistul adus pentru a însufleţi atmosfera petrecerii, iar la finalul petrecerii va ajunge în camera acestuia. Pretextul folosit de Milda (Vladimir Pucholt) este cel al unei simple discuţii, dar el va profita de naivitatea frumoasei blonde şi după puţin timp o va dezbrăca. După ce partida de amor se încheie, el îi promite marea cu sarea, invitând-o pe femeie la Praga. La câteva săptămâni după eveniment, Andulka îşi face apariţia în capitală, dar bărbatul nici nu îşi mai aduce aminte bine ce s-a întâmplat.

Iubirile unei blonde este o comedie amară, cu un aer nostalgic faţă de vremurile comuniste, tratând cu umor aspecte negre ale societăţii din Cehoslovacia comunistă. Dragostea în acele vremuri era un lux pe care şi-l permiteau puţine femei, iar Andulka este una dintre ele, însă naivitatea, faptul că i-a lipsit un model matern, precum şi îngrădirile vieţii acelor timpuri îi aduc numai dezamăgiri. Ea se arată entuziasmată de fiecare bărbat din viaţa ei, însă niciunul nu este aşa cum îşi imaginează la început. Din povestirile pe care istoriseşte prietenelor de dormitor, absolut fiecare iubire a ei pare un basm, însă realitatea este cu totul alta. Milos Forman îşi creează în acest film, dar şi în Balul pompierilor, un stil propriu de abordare a unor segmente de viaţă. Scena petrecerii este un exemplu perfect de frescă a societăţii, pe care ochiul regizorului o surprinde sub felurite aspecte. Forman realizează un excelent mozaic vizual, alternând secvenţe fragmentate, cu un aer modern, cu scene lungi, specifice filmului realist. Scena petrecerii m-a dus cu gândul la filmul lui Cristian Nemescu, California Dreamin’, care conţine, la rândul său, o lungă secvenţă în care o petrecere devine prilej pentru autor de a descrie tipologii existente în mediul despre care vorbeşte. Totodată, personajul feminin conturat de Milos Forman pare inspirat din ingenuitatea Cabiriei, cunoscuta eroină a lui Federico Fellini. Lásky jedné plavovlásky face câteva atingeri înţepătoare la adresa regimului. În afară de trimiterile subtile referitoare la planificarea şi controlul vieţii cetăţenilor, regăsim în filmul lui Milos Forman şi critici îndreptate împotriva vieţii urbane, în care copiii trăiesc sub dominaţia părinţilor, în acelaşi apartament strâmt şi vechi. De asemenea, regizorul evidenţiază teama omului obişnuit în faţa străinilor, reticenţa excesivă atunci când vine vorba de persoane pe care nu le cunosc, comportament indus de regimul comunist şi pe care regizorul îl taxează foarte subtil.

Filmul a fost nominalizat la Oscar şi la Globul de Aur, în 1967, însă a pierdut în faţa unei alte mari capodopere, superbul film francez Un homme et une femme.

Rating:

Coloana sonora(Soundtrack) Lásky jedné plavovlásky (1965)

Soundtrack indisponibil.

Trailer Lásky jedné plavovlásky (1965)

Download subtitrare Lásky jedné plavovlásky (1965)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Horí, má panenko (1967) Cerný Petr (1964) La historia oficial (1985) Casablanca (1942) Taguri filme,filme noi: 1965, capodopera, download, film cehoslovac, Hana Brejchova, Milos Forman, Oscar, recenzii, review, subtitrari, Vladimir Pucholt