Opera lui Federico Fellini poate fi impartita foarte simplu in doua mari categorii: filme pe care si-a dorit sa le faca si filme pe care le-a realizat pentru ca apoi sa poata crea peliculele din prima categorie. Relatiile lui Fellini cu producatorii au fost mereu foarte bune. Imaginati-va ca Angelo Rizzoli i-a lasat un buget impresionant pe mana in conditiile in care Fellini nu avea nicio idee despre cum va arata filmul, astfel nascandu-se superbul  8½, povestea regizorului care nu mai simte nimic legat de filmul sau si se vede in postura unui blocaj creator. La strada este filmul care deschide seria marilor capodopere “fellinesti”, totodata si prima sa opera castigatoare de Oscar. Realizat la un an dupa Il vitellone, primul sau succes la critica, acest film abunda in teme care vor deveni mai tarziu leitmotivele operei regizorului nascut in Rimini: circul, clownii, singuratatea, paradele, barbatul vazut ca monstru, precum si perspectiva omului intors pe malul marii pentru a gasi raspunsurile cautate.

Scenariul simplu istoriseste calatoria Gelsominei (Giulietta Masina) alaturi de circarul Zampano (Anthony Quinn) prin Italia. Fata este vanduta de familia ei pentru suma de zece mii de lire dupa ce fiica mai mare fusese si ea vanduta, insa murise. Gelsomina, foarte atrasa de lumea circului, este mandra ca va sta alaturi de un om al spectacolului si, inocenta din fire, crede ca va invata la randul ei secrete de meserie. Adevarul este ca Zampano stie un singur truc, acela de a rupe lantul folosindu-si forta pieptului. Spectacolul sau este mereu acelasi, textul de prezentare este stereotip, iar banii putini pe care ii obtine prin fiecare localitate sunt consumati repede pe bautura, femei usoare si mancare. Gelsomina cade repede prada instinctelor animalice ale brutei, insa este convinsa de un coleg de la un circ, cunoscut drept Nebunul, sa nu il paraseasca pe Zampano, caci acesta este singur pe lume. Femeia il asculta, insa dupa ce Zampano il ucide din greseala pe Nebun, situatia ei sufleteasca se inrautateste si mai puternic, astfel ca in cele din urma va fi parasita de circarul betiv si afemeiat.

Fellini creioneaza inca doua personaje marcante ale operei sale valoroase. Gelsomina, fata nu prea desteapta stapanita de un spirit ludic pe care il scoate la suprafata doar pe ascuns, realizeaza o calatorie cu dublu sens. Pe langa drumul prin diversele localitati, ea mai realizeaza o calatorie a descoperirii vietii, care, din pacate, se dovedeste mult prea cruda si greu de suportat. Zampano este o bruta fara suflet manata doar de instincte carnale. Ambele personaje beneficiaza de deznodaminte caracteristice lui Fellini. Gelsomina innebuneste, iar circarul ramane singur si se intoarce la mare pentru a medita, acolo unde il vedem contemplandu-si mizeria, in timp ce camera se indeparteaza, subliniind nimicnicia lui Zampano. Giulietta Masina ii fura filmul lui Anthony Quinn, rolul fiind special creat pentru aureola chapliniana pe care ochii ei mari si fata micuta, rotunda si expresiva o reliefeaza. Partitura lui Quinn este canonica, as putea spune, si simplu de transpus pentru talentatul actor american, acesta portretizand de-a lungul carierei personaje dominate de trasaturi fizice impozante si instincte violente.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) La strada (1954)

Trailer La strada (1954)

Download subtitrare La strada (1954)

Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici