“Realizarea unui film seamana cu o calatorie cu diligenta prin Vestul salbatic. La inceput speri sa fie o experienta placuta, pe la jumatate te gandesti doar la cum sa supravietuiesti”. François Truffaut, regizor francez

In 1963, Federico Fellini lansa un film nemaiintalnit, o pelicula despre greutatile pe care un regizor le intampina in procesul de a face un film, dezvoltare care poate ajunge a fi chiar dureroasa. 8½ este un film care de atunci incolo a deschis caile unei noi specii de cinema, multi regizori incercand sa produca la randul lor opere in care vorbesc despre greutatile cu care se confrunta artistul in timpul realizarii unui film, spectacol sau scenariu. Astfel apar capodopere precum La nuit américaine al lui François Truffaut, All That Jazz de Bob Fosse, Stardust Memories in regia lui Woody Allen si Adaptation., scris de Charlie Kaufman si pus in scena de Spike Jonze. La nuit américaine se inscrie in linia filmelor pe care iubitorii de cinema le venereaza, pentru ca este o opera in care Truffaut se deschide in fata publicului sau si isi dezvaluie micile secrete, felul de a lucra, sentimentele pe care le parcurge in lungul si stresantul proces contratimp de a face un film. Cred ca orice regizor debutant sau tanar doritor de a patrunde in aceasta lume trebuie sa urmareasca acest film cu atentie, mai ales ca este ca si cum marele Francois Truffaut ar preda un curs gratuit de cinema.

Regizorul Ferrand (Francois Truffaut) incepe lucrul la cel mai nou film al sau, Je vous présente Pamela, o poveste simpla in care un barbat isi aduce logodnica acasa pentru a o prezenta parintilor. Povestea ia o turnura tragica atunci cand fata se indragosteste de viitorul ei socru, iar logodnicul acesteia planuieste uciderea tatalui. Trei dintre actorii importanti sunt deja pe Riviera franceza, acolo unde se filmeaza pelicula. Alphonse (Jean-Pierre Leaud), un tanar actor indragostit de fata care supervizeaza scenariul, detine rolul barbatului inselat, exact ca si in viata reala, unde Liliane ii pune coarne cu toti barbatii atractivi de pe platou. Rolul mamei ajunge la Severine (Valentina Cortese), o actrita alcoolica, fosta glorie a Hollywood-ului si interpreta in filmele lui Fellini. Varsta si starea ei isi spun cuvantul, pentru ca intampina mari greutati in a-si aminti replicile. Partitura tatalui ajunge la un actor specializat in roluri de june prim, Alexandre (Jean-Pierre Aumont), care in tinerete a avut o aventura mediatizata cu Severine pe vremea cand amandoi activau la Hollywood. Filmarile incep, regizorul Ferrand este asaltat cu tot felul de intrebari din partea membrilor echipei, producatorul ii traseaza calendarul, actorii au diferite cereri, iar el trebuie sa stie tot ce se petrece. In cele din urma apare si vedeta filmului, Julie Baker (Jacqueline Bisset), care vine insotita de noul ei sot, un doctor american putin cam in varsta, care si-a lasat familia pentru a fi cu ea si a o ajuta sa treaca peste depresie.

Scenariul urmareste atat povestea filmului pe care Ferrand il produce, cat si evenimentele petrecute pe platou, impedimentele pe care regizorul le intalneste si care se vor rasfrange asupra felului in care va arata filmul. Pana la urma din ideea cu care scenariul lui Ferrand incepe nu va ramane decat esenta, pentru ca moartea unuia dintre actori si crizele altora fac ca filmul sa nu poata fi realizat urmandu-se planul de dinainte stabilit.

Pentru cei care au macar un dram de cultura cinematografica adevarata, adica cei familiarizati cu operele marilor regizori, precum si cu filmele americane la moda in acea perioada, La nuit americaine se va dovedi foarte amuzant. Scena in care Severine spune ca isi va spune replicile asa cum a invatat-o Fellini mi s-a parut foarte comica prin faptul ca este adevarata, Fellini lucrand cu postsincron si neinteresandu-l in mod deosebit ce spun si cum rostesc actorii, iar Valentina Cortese, nominalizata la Oscar pentru rolul de aici, chiar lucrand la filmul Giulietta degli spiriti cu maestrul italian. Micile idile de pe platou, divergentele, lucrul cu figurantii, cascadorii si efectele speciale sunt prezentate intr-o lumina romantica de Truffaut, al carui personaj viseaza noaptea o scena din propria copilarie, cand s-a furisat intr-o noapte la cinematograf si a furat toate imaginile din filmul Citizen Kane, autoreferinta pe care Truffaut o face, pentru el filmul american fiind una dintre influentele sale majore. Titlul La nuit américane se refera la pocedeul cinematografic “day for night” in care scenele de noapte sunt filmate ziua, iar prin aplicarea unui filtru de lumina obtinandu-se efectul de intuneric. Acest film este una din nenumaratele capodopere ale lui Truffaut, alaturandu-se cu succes lui Les quatre cents coups, Jules et Jim, L’histoire d’Adele H., Baisers voles si Le dernier metro si asa cum spune si personajul regizorului in La nuit americaine, “cinematograful este rege”, iar Truffaut domneste.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) La nuit américaine (1973)

Trailer La nuit américaine (1973)

Download subtitrare La nuit américaine (1973)

Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici