Marcello Mastroianni si Jeanne Moreau evolueaza in aceasta pelicula neorealista regizata de Michelangelo Antonioni. Pentru cei care nu stiu, Antonioni este alaturi de Luchino Visconti, Vittorio De Sica si Federico Fellini, unul dintre cei mai importanti cineasti ai valului postbelic din cinematografia italiana si unul dintre pilonii importanti ai neorealismului.

La Notte nu este un film de vazut cu berea in mana sau intre pauzele de la meci, il recomand mai mult celor interesati de film ca si arta, dar mai ales celor pasionati de cinematografia italiana in special, pentru ca in opinia mea acesta este unul dintre filmele care pastreaza cel mai bine suflul neorealismului italian.

Povestea urmareste ultima zi de relatie a unui cuplu format dintr-un scriitor celebru, Giovanni Pontano (Marcello Mastroianni) si o femeie matura si foarte frumoasa, Lidia (Jeanne Moreau), care isi da seama ca nu mai simte nimic pentru barbatul langa care si-a trait ultimii ani din viata. Scenariul avanseaza cu pasi foarte mici si are grija sa construiasca detaliat cele doua personaje principale. Ziua incepe cu o vizita pe care cuplul i-o face unui prieten aflat pe moarte, urmata apoi de cateva evenimente pe care cei doi le petrece separat unul de altul. Giovanni este acostat de o femeie dornica de trupul unui barbat, dar care este imediat linistita de personalul medical, iar apoi pleaca la festivitatea de lansare a ultimei sale carti. In tot acest timp, Lidia se plimba prin Milano fara o tinta anume, pare ca incearca sa se regaseasca pe sine dupa ce toata ziua nu a fost in apele sale. Seara cei doi se reintalnesc si merg impreuna la un spectacol de cabaret, iar apoi la petrecerea privata organizata de un mare industrias, acolo unde Giovanni se simte foarte atras de una dintre fiicele miliardarului, Valentina (Monica Vitti) si este dispus sa lase tot ce a construit pentru a fi cu ea.

Felul in care Michelangelo Antonioni vede inalta societate italiana este dispretuitor, desi este una dintre acele petreceri unde sunt invitati doar oameni de vaza, iar opulenta este la ea acasa, Antonioni nu vrea sa scoata in evidenta aceste detalii, ci se axeaza pe trairile interioare ale personajelor si are grija sa puna in evidenta mecanismele invizibile din interiorul relatiilor amoroase, fiind totodata un exemplu interesant de film minimalist pe care il recomand fara nicio exitare tuturor cinefililor.

Nota cineblog : 9

Coloana sonoră (Soundtrack) La Notte (1961)

Trailer La Notte (1961)

Download subtitrare La Notte (1961)

Subtitrare pentru variantele de 1 si 2cd-uri: aici