Trei prieteni si o singura sansa.

Mathieu Kassovitz este o figura foarte cunoscuta pentru cinefili, el jucand rolul barbatului de care Amelie Poulain se indragosteste in filmul lui Jean-Pierre Jeunet, dar putini stiu ca el este unul dintre cei mai buni tineri regizori din Franta, castigator al premiului de regie la festivalul de la Cannes, in 1995, precum si al unui Cesar pentru cel mai bun film. Ambele premii de prestigiu au fost obtinute datorita unuia dintre cele mai socante filme realizate in Franta ultimelor doua decenii, La haine. In aceasta productie isi face debutul intr-un rol principal una dintre cele mai cunoscute figuri ale cinematografului din Hexagon, Vincent Cassel. Realizat fara prea multi bani, pe o pelicula alb-negru, care ii confera un caracter sumbru, filmul scris si regizat de Mathieu Kassowitz nu doar ca s-a dovedit un succes neasteptat la critica un ulterior film de cult, ci a influentat intr-o masura foarte serioasa hip hop-ul francez, multi artisti inspirandu-se din evenimentele acestei pelicule pentru a compune cantece de succes. Scenariul lui Kassovitz vorbeste despre revoltele izbucnite intr-o suburbie a Paris-ului, acolo unde, seara de seara, au loc infruntari intre tineri si politisti.

Trei prieteni foarte buni participa si ei la aceste miscari. Vinz (Vincent Cassel) isi modeleaza personalitatea asemenea personajului principal din Taxi Driver, Travis Bickle, jucat de Robert De Niro. La un moment dat il vedem vorbind in oglinda si dorind sa para dur. El gaseste arma pe care un politist o pierduse intr-una dintre infruntari. El face un pact cu sine si promite ca daca Abdel, un prieten de-al sau ranit, va muri, atunci el va ucide un politist. Alaturi de cei doi amici din gasca, boxerul Hubert (Hubert Kounde) si Said (Said Taghmaoui), ajunge in Paris pentru a face rost de niste bani de la o cunostinta. Evenimentele se precipita dupa ce Vinz este provocat la un joc de ruleta ruseasca, dar nu accepta. Politia ii aresteaza pe cei doi prieteni ai sai si ii totureaza, iar acestia vor fi eliberati mai tarziu, dar vor pierde trenul spre suburbie. Ramasi in Paris, ei incearca sa fure o masina, dar isi dau seama ca n-are cine sa o conduca, iar apoi vor intra intr-un conflict cu o gasca de skinheads, eveniment care va schimba turnura unei zile aflata sub semnul fatidicului.

Un film dur, violent, dar in care fiecare personaj are scopurile sale bine definite, setul de reguli pe care il urmeaza cu sfintenie. La haine, titlu care se traduce Ura, este unul dintre acele filme mici, dar care abordeaza teme mari. Mathieu Kassovitz reuseste chiar sa expuna fara prea multa stralucire aspecte din viata de suburbie in Franta, in special in Paris. Multe pelicule de genul acesta prefera sa puna personajele intr-o lumina foarte deschisa, imaginile sunt montate ca in videoclipuri, iar muzica rap si drogurile sunt mereu evidentiate. Kassovitz vorbeste despre aceleasi lucruri, dar renunta la procedeele acestea care nu fac decat sa abata atentia spectatorului de la problemele si conflictele personajelor. La haine povesteste evenimente care au loc pe parcursul a doar douazeci si patru de ore, indeajuns pentru ca regizorul sa portretizeze tipologiile din acest peisaj feroce. Violenta este presarata in momentele cheie ale filmului, dar niciodata reprezentata intr-o formula tipica, cu muzica antrenanta si montaj bun, ci evidentiindu-se prin dialog si caracterizare indirecta a personajelor faptul ca aceasta este singura modalitate prin care ei pot supravietui in sistem. In scena in care cei trei ajung la un vernisaj si incearca sa discute cu doua femei frumoase, ei dau vina pe ele pentru faptul ca nu reusesc sa se faca placuti, dar vinovat este sistemul in care traiesc, opresiunea, cartierul, lipsa educatiei in astfel de zone. Hubert, cel care vorbeste cel mai putin, este satul de tot, dar atunci cand ii spune mamei ca ar vrea sa plece, ea nici nu il baga in seama. Este clar ca acesti oameni sunt condamnati la aceasta viata.

Mathieu Kassovitz, care a regizat si Assassin(s), un alt film din categoria productiilor franceze socante, este foarte bun cand vine vorba de mijloace de expresie. Muzica, mixajele sonore si video, imaginea, felul in care isi indruma actorii, nu fac decat sa conduca la obtinerea unui film de mare insemnatate artistica. Exista o scena in care Vinz ii aseaza pistolul cu teava spre frunte unui skinhead. Acea scena este montata intr-un fel prin care niciun miligram de tensiune nu are unde sa dispara. Prin alternarea planurilor in care camera surprinde chipurile celor doi si restrangerea trepatata a incadraturilor de la prim plan la grosplan se atinge un nivel de adrenalina cum rar am mai experimentat. Kassovitz prefera filmarile simple, dar nu se abate nici de la cateva secvente realizate intr-un mod mai poetic. Interesant este felul in care personajele isi indreapta toata ura spre sistem, il critica, isi doresc sa evadeze, iar finalul aduce un deznodamant injust survenit in urma unui moment in care Vinz alege sa gandeasca doar cu sufletul si nu cu mintea.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) La haine (1995)

Trailer La haine (1995)

Download subtitrare La haine (1995)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici