La grande illusion (1937)
O mare iluzie pare sa-i adune pe toti prizonierii, adica personajele acestui film de Jean Renoir. Iluzia ca razboiul se va incheia in curand, iluzia ca vor putea scapa, ei oscileaza mereu intre aspiratia spre schimbare si inertie. La grande illusion este cel mai cunoscut film al lui Jean Renoir, ori daca nu, este cu siguranta opera care nu a suferit nicio schimbare in urma trecerii anilor. Expresia chipului lui Jean Gabin si intensele momente create de Eric von Stroheim inca mai produc trepidatii in randul oricarui cinefil. Saptamana trecuta l-am vazut a doua oara, iar aseara m-am uitat la The Bridge on the River Kwai. Astfel am putut observa mult mai bine intens discutata influenta a cinematografului lui Jean Renoir in filmul american de public si intr-adevar, Renoir isi merita statutul de revolutionar al filmului vorbit.
Filmul nareaza intamplarile prin care trece un grup de prizonieri francezi aflati intr-o tabara de concentrare a germanilor in timpul Primului Razboi Mondial. In acest spatiu se intalnesc oameni proveniti din diferite categorii sociale, persoane care in viata reala nu s-ar fi putut nici macar saluta unul pe altul. Marechal (Jean Gabin), mecanic in viata traita inainte de razboi, De Boildieu (Pierre Fresnay) si Rosenthal (Dalio), industrias evreu, se intalnesc si incep sa ajute impreuna cu alti prizonieri la saparea unui tunel care sa-i ajute sa evadeze din lagar. Din pacate sunt adusi alti soldati capturati, iar baracile sunt ocupate de alte grupuri, in timp ce francezii sunt mutati intr-un alt loc, un castel vechi din Germania, acum transformat in inchisoare. Locul este condus de comandantul Von Rauffenstein (Erich von Stroheim), care il cunoaste pe De Boildieu prin intermediul radacinilor sale aristocrate. Desi sfatuiti sa
nu incerce sa evadeze, cei trei pun la cale un plan de iesire, insa isi dau seama ca unul dintre ei va trebui sa se sacrifice pentru ca ceilalti doi sa poata iesi nevatamati. De Boildieu este cel care isi asuma acest rol, iar Marechal si Rosenthal evadeaza din castel, in timp ce Boildieu este impuscat pentru gestul sau. Cei doi prizonieri trec apoi prin clipe grele, nu au de mancare, sunt lipsiti de forta, iar soldatii nemti sunt pe urmele lor. Cei doi gasesc primesc ajutor din partea unei vaduve bavareze, in timp ce Marechal preia atributiile sotului ei decedat in razboi. Dupa ce se intremeaza, cei doi trebuie sa paraseasca Germania, asa ca pleaca spre Elvetia. Soldatii germani reusesc sa ii prinda din urma si desi se afla in bataia pustilor, nu ii mai ataca, ei fiind deja peste granita.
Marechal, personajul lui Jean Gabin, da tot timpul impresia ca nu ia nimic in serios, cand de fapt totul este cat se poate de grav. Marea si importanta caracteristica a filmului lui Renoir este simetria. Inca din primele cadre cu Boildieu si Marechal vom observa simetria compozitiei imaginii, iar luand in considerare inceputul si sfarsitul filmului vom observa intrarea in scena a lui Marechal, iar finalul ni-l prezinta indepartandu-se. De fiecare data este insotit, insa personajele din cele doua momente difera, de aceea eu cred ca Renoir a vrut sa sublinieze o trasatura care il diferentiaza pe Marechal si care il mentine in viata pana la final. El nu se ataseaza de oameni, traieste doar pentru el, desi nu o arata, ceea ce il face placut de catre toti camarazii sai. De aceea o paraseste pe vaduva germanca, la fel si pe Boildieu, insa veti observa o scena care contrazice toate acestea. Marechal doreste sa il lase in urma pe Rosenthal, care nu mai are forta de a merge. Ii adreseaza cateva cuvinte usturatoare si il lasa singur pe camaradul sau, insa in urmatoarea scena il vom vedea iar impreuna cu Rosenthal. Se pare ca mustrarile de constiinta si-au facut aparitia.
Iluzia cea mare este unul dintre marile filme de razboi in care nu vom vedea tocmai scenele de pe campul de lupta, ci un lucru mult mai important decat conflictul armat. Vom fi martori ai conflictului unor constiinte si la zbuciumul interior al prizonierului de razboi, o tema pe care Jean Renoir a stiut cum sa o manuiasca perfect.
Nota autorului: 









![]() |
|
Trailer |
|
|
|
|
Descarca (Download) subtitrare |
![]() |
![]() |
|
Etichete: 1937, capodopera, Eric von Stroheim, film francez, filme bune, filme de razboi, Jean Gabin, Jean Renoir, Oscar, Pierre Fresnay, recenzie, review |
Related posts: |





(10 votes, average: 9.50 out of 10)



No Comment »
1 Pingbacks »
[...] mai tarziu, in Franta, marele Jean Renoir vorbeste despre razboi din perspectiva unor prizonieri. La grande illusion (Marea iluzie) se transforma in metafora perfecta pentru a descrie razboiul. Insa Hitler nu este de aceeasi [...]