Raz­bu­na­rea este un fel care se ser­veste rece.

In prima a parte a aces­tui film epic des­pre raz­bu­nare, Taran­tino cre­eaza mito­lo­gia si spa­tiul, ast­fel incat in par­tea a doua stii deja ce inseamna o sabie Hat­tori Hanzo si cat de impor­tanta este. Prima parte este plina de actiune, dar in ace­lasi timp lasa cateva teme de gan­dire, asa ca Volu­mul 2 vine cu ras­pun­su­rile. Cu acest film Taran­tino reu­seste sa isi mul­tu­measca si fanii dez­a­ma­giti de prima parte, avem dia­lo­guri bine scrise, cateva scene care reu­sesc sa ii atinga pe spec­ta­tori si ace­easi com­bi­na­tie de sti­luri folo­site efi­cace de Quen­tin Taran­tino si direc­to­rul de ima­gine Robert Richar­d­son.

Ceea ce imi place la Volu­mul 2 este ca ince­pem sa ne dam seama ca acest film chiar are o poveste. Prima parte por­nea de la sim­pla pre­misa a unei raz­bu­nari san­ge­roase pe care ero­ina, Bea­trix Kiddo (Uma Thur­man), dar aceea este doar baza, pen­tru ca cea de-a doua parte aseaza pie­sele una cate una si ne ofera abso­lut toate ras­pun­su­rile. Prima scena, con­stru­ita magis­tral din toate punc­tele de vedere, sce­no­gra­fia si muzica, nara­tiu­nea care ofera toate deta­li­ile apa­rute in presa legate de masa­crul de la El Paso, apoi apa­ri­tia lui David Car­ra­dine intr-unul din­tre cele mai bune momente ale cari­e­rei sale si dia­lo­gul cu Uma Thur­man, care prin sim­plele modu­la­tii ale voci­lor celor doi actori ne ofera ras­pun­sul pe care il astep­tam: intre Bill si Bea­trix a fost la un moment dat o rela­tie de dra­goste. De aici poves­tea capata o noua cono­ta­tie, Taran­tino ne intro­duce cu finete in tre­cu­tul ero­i­nei si putem urmari antre­na­men­tele ala­turi de maes­trul Pai Mei, intr-o scena in care regi­zo­rul aduce iar oma­gii fil­me­lor japo­neze prin cre­a­rea unui per­so­naj tipic cul­tu­rii cine­ma­to­gra­fice nipone, dar si prin modul in care uti­li­zeaza acea ima­gine stearsa cu aspect de peli­cula veche, pre­cum si tre­ce­rile de la for­ma­tul de ecran pano­ra­mic la cel pen­tru televiziune.

Sce­na­riul lui Kill Bill Vol. 2 curge ca o poveste spusa de bunici nepo­ti­lor ina­inte de cul­care, iar per­so­na­jele secun­dare sunt atat de bine con­tu­rate incat spec­ta­to­rul poate sa inte­leaga mai bine psi­ho­lo­gia Mire­sei si poate rela­tiona la un cu totul alt nivel decat a facut-o in Volu­mul 1, unde a urma­rit doar cateva core­gra­fii excep­tio­nale de lupta. A doua parte a pro­duc­tiei patrunde in min­tea pro­ta­go­nis­tei si reu­seste sa cre­eze cu suc­ces o radi­o­gra­fie a trai­ri­lor sufle­testi pe care aceasta le are, de aceea putem spune ca este un film mai valo­ros decat pre­ce­den­tul, iar pri­vit ca intreg, Kill Bill este dupa pare­rea mea o capo­do­pera care peste ani va deveni un cult.

Nota cine­blog : 10

Coloana sonora(Soundtrack) Kill Bill: Vol. 2 (2004)

Shi­va­ree — Good Night Moon

Mal­colm McLa­ren — About Her

Ennio Mor­ri­cone — L’Arena

Ennio Mor­ri­cone — Il Tra­monto

Trailer Kill Bill: Vol. 2 (2004)

Down­load sub­ti­trare Kill Bill: Vol. 2 (2004)

Sub­ti­trare pen­tru vari­anta de 1 cd: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Pulp Fiction (1994) Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004) Kill Bill: Vol.1 (2003) The Life Aquatic with Steve Zissou (2004) Taguri filme,filme noi: 2004, capodopera, David Carradine, film american, filme bune, Globul de aur, Quentin Tarantino, Uma Thurman