Urmarind un film de Akira Kurosawa, nu ai cum sa nu intri intr-o transa creata de atmosfera specifica a operelor sale. Daca ati vazut Rashomon, Yojimbo sau Shichinin no samurai, stiti despre ce anume vorbesc. Kagemusha, tradus Razboinicul Umbra, este dupa parerea mea cel mai bun film al lui Kurosawa. Subiectul ii permite maestrului japonez sa se desfasoare cu cea mai mare libertate, reusind sa transpuna pe pelicula niste peisaje absolut superbe, precum si cateva scene de batalie memorabile. Scenariul semnat de Akira Kurosawa si Masato Ide se bazeaza pe un fapt real petrecut in istoria lunga si sangeroasa a Japoniei, dar regizorul nipon infrumuseteaza povestea foarte mult si rezultatul este unul de neuitat. Kagemusha a izbutit sa castige chiar si premiul Palme d’Or in 1980, impartind distinctia cu filmul lui Bob Fosse, All That Jazz.

In vremurile medievale, Japonia era cladita pe coduri nescrise, dar respectate cu sfintenie. Clanurile de samurai si armatele de razboinici se aflau intr-o continua tensiune, iar dupa ce stapanul clanului Takeda este ranit grav, el stie ca in curand isi va da duhul, iar pe inainte ca raceala mortii sa il cuprinda, el apuca sa poarte o ultima discutie cu membrii marcanti ai grupului sau de razboinici, unica sa dorinta fiind aceea ca moartea lui sa fie tinuta secreta macar trei ani de atunci incolo, pentru ca celelalte clanuri sa nu profite de slabiciunea armatei sale ramase fara conducator. Dupa ce Shingen moare, apropiatii sai aduc pe cineva care sa ii joace rolul astfel incat nimeni sa nu isi dea seama de inlocuirea efectuata. Cel venit pentru a lua locul lui Shingen este un barbat cu o reputatie indoielnica, dar care dupa doar cateva momente petrecute alaturi de marele maestru este hotarat sa preia aceasta sarcina dificila. El este invatat de catre cei din jurul sau toate secretele pe care trebuie sa le cunoasca, prilej foarte bun pentru spectator de a afla o sumedenie de lucruri noi pe care nu le cunoaste despre cultura japoneza medievala. Povestea Razboinicului Umbra va ajunge la capat, pentru ca inamicii vor ajunge la banuieli si vor investiga aceasta situatie, iar singura metoda prin care pot testa caracterul lui Shingen este aceea de a-l provoca la o batalie.

Fiecare cadru din filmul lui Akira Kurosawa este construit asemeni unei picturi. Cei pasionati de film vor observa simetria compozitiei imaginii, interesanta folosire a luminii soarelui in multe scene si o cromatica parca izvorata din panze de Gauguin. Nu are rost sa incep o enumeratie a actorilor din ditributie, pentru ca nimeni nu a auzit de vreunul, dar fiecare dintre ei se contopeste cu rolul pe care il joaca, in special Tatsuya Nakadai, care joaca un rol dublu si in final da nastere unei scene antologice, machiat fiind, cu fata alba ca varul si disperat din cauza pierderii suferite. Ultimele momente ale filmului surprind perfect un tablou al unei batalii inegale, membrii clanului Takeda stiind inca de la inceput ca vor fi decimati, dar acceptand fara ezitare sa lupte pana la capat. Montajul este astfel realizat incat drama acestei situatii ajunge la inima fiecarui spectator, iar ultimele cuvinte ale filmului sunt usor ironice oarecum, tinand cont de deznodamantul tragic, dar totodata ar putea fi oricand folosite pentru motivatia personala a fiecaruia dintre noi.
Nota autorului:

Trailer
Coloana sonora(Soundtrack)
Descarca (Download) subtitrare