“Ne-am jucat cu viata si am pierdut.”

Doua dintre filmele mele preferate, Goodfellas si Y tu mama tambien, isi trag suflul direct din Jules et Jim al lui François Truffaut. Cei ce au citit autobiografia lui Martin Scorsese stiu ca atunci cand scria scenariul pentru Goodfellas impreuna cu Nicholas Pileggi, Scorsese avea in minte naratiunea din filmul lui Truffaut si isi dorea ca pe pelicula sa obtina acelasi efect dinamic pe care il presupune utilizarea montajului rapid si a stop cadrelor insotite de o voce din off. Jules et Jim este un film despre un menage-a-trois, astfel ca in 1962 acest subiect a atras foarte rapid controverse, devenind una dintre operele criticate ale maestrului francez François Truffaut. Cei ce urmaresc filmul astazi nu mai sunt la fel de socati de subiect, pentru ca de-a lungul timpului au tot urmarit diferite exploatari ale ideii de menage-a-trois in diferite alte productii, precum si in literatura. Anul 1962 este un punct de referinta pentru cariera lui Truffaut si pentru cinematografia franceza, fiind filmul care il readuce pe cineast la forma inregistrata la debutul spectaculos cu Les quatre cents coups.

Bazat pe romanul scris de Henri-Pierre Roché, filmul ne poarta prin vietile a doi prieteni foarte buni: francezul Jim (Henri Serre) si austriacul Jules (Oskar Werner), doi barbati foarte apropiati care nu si-ar putea imagina situatia in care n-ar mai fi impreuna. Lungile lor discutii, tatonarile cu femeile, glumele, rasetele, toate consolideaza o trainica prietenie. Atunci cand in universul lor apare frumoasa si experimentata Catherine (Jeanne Moreau), totul se schimba. Jim se indragosteste de superba femeie, iar Jules este lasat parca pe dinafara dupa ce Catherine este primita in grupul lor. Dragostea pentru femeia putin mai in varsta decat el il macina pe Jim, care n-a fost cu multe doamne si domnisoare de-a lungul timpului, astfel ca isi da seama ca iubita sa are un avantaj in fata sa. Dupa izbucnirea razboiului si Jules si Jim pleaca pe front, unul impotriva celuilalt, dar au noroc si scapa amandoi cu viata. Odata incheiat razboiul, Jim devine jurnalist la Paris si scrie despre ororile transeelor, in timp ce Jim se stabileste intr-un satuc austriac impreuna cu sotia sa, Catherine si fiica lor cea mica. Jim ii viziteaza si descopera o familie foarte fericita, insa afla de la prietenul sau ca sotia l-a inselat de mai multe ori si a plecat de acasa in dese randuri, dar el o lasa pentru ca o iubeste si nu ar vrea sa fie parasit. Catherine se indragosteste de Jim, iar in scurt timp si el se indragosteste de ea. Prietenul sau ii da acordul lui Jim de a continua relatia cu sotia lui chiar in casa lor si nu ii pasa de sunetele care se aud, pentru ca tot ceea ce isi doreste este sa nu ramana singur. Astfel se desfasoara acest menage-a-trois care ii multumeste pe fiecare dintre ei, insa nu pentru mult timp.

Este o caracteristica speciala a lui Truffaut aceea de a filma si monta intr-o maniera poetica si cursiva, iar Jules et Jim este o reusita exceptionala din acest punct de vedere. In opozitie cu alte filme desfasurate pe atat de multe planuri, productia aceasta nu zaboveste prea mult pe constructia initiala personajelor, Truffaut descoperind aceasta metoda de a dinamiza actiunea printr-o naratiune furtunoasa in care fiecare personaj este trecut in registru. Jules et Jim este o poveste foarte sincera despre dragoste si iubire, dar spusa intr-o maniera mai deosebita cu niste exemple atipice. Simbolistica joaca si ea un rol important in intelegerea filmului (sculptura reprezentand o femeie fara trasaturi, dar totusi frumoasa). Jules et Jim nu este nici filmul lui Jim, nici al lui Jules, ci al lui Catherine, care, jucata de Jeanne Moreau, este un personaj cu multe probleme emotionale. Situatia ei dezechilibrata se adanceste atat de mult incat dragostea pentru Jim devine o obsesie care, in cele din urma, o va determina sa faca gestul necugetat din finalul filmului. Filmul este o opera foarte matura venita din partea unui regizor de doar treizeci de ani, care intelege foarte bine mecanismele inexplicabile ale dragostei, astfel ca rezultatul este un film la fel de inexplicabil pe alocuri, insa sarmant, tragic si adanc. O capodopera.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Jules et Jim (1962)

Trailer Jules et Jim (1962)

Download subtitrare Jules et Jim (1962)

Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici