Fara inamic nu poti purta un razboi.

Poti acuza un film de prea mult romantism? Eu zic ca da, iar un exemplu elocvent este productia francezo-germano-scotiano-belgiano-romana, Joyeux Noel. Christian Carion, regizorul si scenaristul acestui film pare ca a citit la viata sa numai Victor Hugo, caci evenimentele se succed in filmul sau asemeni unor capitole din romanele sale. Dar sa nu o luati ca pe o critica, este chiar invers. Cred ca un moment atat de emotionant precum cel descris de Joyeux Noel nu putea transmite atat de multe stari fara a beneficia de un aport melodramatic. Acest film de Craciun este superb, iar cand afli ca se inspira dintr-un fapt real, atunci chiar ca iti vine sa te minunezi. Distributia aduna cateva nume destul de cunoscute pe plan european, actori precum Diane Kruger, Benno Furmann, Daniel Bruhl, Guillaume Canet si Gary Lewis, insa felul in care povestea este prezentata a fost pe placul multora, inclusiv al americanilor, care au nominalizat eforturile lui Christian Carion la Oscar-ul pentru cel mai bun film strain.

In timpul Primului Razboi Mondial, in 1914, undeva in Germania se luptau o alianta formata din francezi si scotieni impotriva unei trupe germane. Se traia in transee, iar nimeni nu reusea sa avanseze prea mult. Desi isi propun sa decida lupta pana la venirea Craciunului, traind cu speranta ca poate doar asa isi vor putea petrece sarbatorile cu familiile. Din pacate nimic miraculos nu se intampla, iar Craciunul ii prinde pe soldati tot in transee. Soprana Anna Sorensen (Diane Kruger) face o vizita pe front pentru a concerta la vila printului mostenitor, dar adevaratul scop pentru care alege sa vina aici este cel de a-si vizita iubitul, pe tenorul Nikolaus Sprink (Benno Furmann). Cei doi canta in fata soldatilor germani, iar francezii si scotieni asculta din transeele lor, insa sunt siguri ca toate acestea nu fac parte decat dintr-un plan marsav de atac din partea nemtilor. Scotienii intra si ei in ritmul cantecului german si isi pun cimpoaiele in joc, asa ca Nikolaus iese din transee si incepe sa se apropie mai mult de partea inamica, in ciuda avertismentelor comandantulului sau, Horstmayer (Daniel Bruhl). In curand incep cu totii sa scoata capul afara, iar cei trei comandanti se intalnesc la mijloc si beau din sampania adusa de conducatorul trupei franceze, Audebert (Guillaume Canet), si hotarasc sa opreasca focul pe perioada sarbatorilor de Craciun. Germanii, scotienii si francezii asista impreuna la slujba tinuta de parintele Palmer (Gary Lewis), discuta, schimba adrese si isi fac deja planuri pentru a se vizita dupa incheierea razboiului.

Din pacate aceasta poveste a avut un final trist. Superiorii au aflat de pactul pe care trupele inamice l-au facut in acea noapte de Craciun si i-au pedepsit pe fiecare dintre ei. Francezii au fost trimisi la Verdun, unde s-a dat una dintre cele mai celebre batalii din Primul Razboi Mondial, asa zisa batalie de uzura in care s-au produs pierderi inimaginabile. Scotienii au fost trimisi pentru a lupta in prima linie, iar nemtii au fost transportati pe frontul sovietic fara a apuca sa isi vada familiile. In ciuda deznodamantului tragic, acesta este unul dintre cele mai emotionante momente petrecute vreodata pe un front, iar mesajul filmului este mult mai bine intarit si scos in evidenta: razboaiele sunt inutile si nu aduc nicio rezolvare. Mi s-a parut incredibil faptul ca germanii sunt condusi de un evreu, iar douazeci de ani mai tarziu ii vor extermina fara mila, iar faptul ca acesti soldati sunt adusi din nou in fata luptei dupa ce petrec atat de mult timp impreuna band si discutand mi se o ironie mult prea trista pe care doar soarta o poate pune la cale, insa razboiul este ingrat, iar pana la urma toti isi dau seama ca nu se poate face altceva decat sa se continue batalia.

Nota autorului:

Trailer
Coloana sonora(Soundtrack)
Descarca (Download) subtitrare