Cea mai cutremuratoare exprienta pe care o vei trai vreodata.

Un film socant astazi, Johnny Got His Gun, in regia lui Dalton Trumbo, cel care a scris si romanul pe care se bazeaza acest film uluitor pentru care am numai cuvinte de lauda. Am vazut multe filme de razboi la viata mea, toate incercau sa prezinte diverse fatete ale conflictelor armate, se intreceau in efecte pirotehnice si in mixaje de sunet, dar astazi va prezint un film care vorbeste exclusiv despre urmarile razboiului asupra vietii unui tanar. Johnny Got His Gun a fost lansat intr-o perioada cenusie a istoriei americane, cand tinerii plecau la razboi indoctrinati de putere si se intorceau din Vietnam infasurati in steagul american, iar familiei erau consolate cu o decoratie fara prea mare importanta, de aceea cred eu ca este cel mai reusit manifest anti-razboi dupa Apocalypse Now si All Quiet On The Western Front.

Joe (Timothy Bottoms) este un tanar cu aspiratii obisnuite, isi doreste o familie, o slujba si nimic mai mult. Este fericit alaturi de iubita sa, Kareen (Kathy Fields), dar atunci cand vede ca Primul Razboi Mondial a inceput, iar el este singurul baiat de varsta sa care nu a plecat pe front, fiind scutit de participare, avand surori de care trebuie sa aiba grija, decide ca este cazul sa se ofere voluntar si sa isi apere tara, dar acest lucru nu va fi posibil, pentru ca dupa putin timp acesta este adus inapoi foarte grav ranit. Si-a pierdut auzul, membrele, nu mai are ochi, maxilare au fost smulse de explozia din transee, practic singura sa legatura cu exteriorul este data de simtul tactil, singurul care i-a mai ramas. Filmul ne prezinta zbuciumul interior al lui Joe, care se vede in imposibilitatea de a comunica, precum si o serie de flashback-uri care ne prezinta viata personajului, evolutia sa din copilarie pana astazi, momentele definitorii ale vietii, precum si o serie de vise pe care soldatul le are, vise menite sa ii transmita mesaje adevarate legate de actuala sa situatie.

Acum doi ani a mai aparut un film care vorbea tot despre un barbat paralizat care isi putea misca doar un singur ochi, vorbesc despre Le scaphandre et le papillon (Scafandrul si fluturele) al lui Julian Schnabel, jumatate din el fiind filmat din perspectiva celui imobilizat, filmul fiind foarte greu de urmarit, dar la fel de socant ca si Johnny Got His Gun, care este realizat totusi intr-o maniera mai usor de urmarit, insa avand un mesaj mai bine pronuntat. Regizorul si scenaristul Dalton Trumbo filmeaza in alb-negru scenele din prezent, unde Joe este imobilizat si traieste captiv in propriul sau corp, iar scenele din trecut sunt prezentate in culori pentru a face o diferentiere intre starile pe care eroul nostru le experimenteaza. Poate ca din punct de vedere vizual filmul nu este atat de socant, pentru ca fata lui Joe ramane mereu acoperita, iar trupul sau la fel, dar monolgurile sale interioare, tipetele izbucnite din neputinta de a-si misca macar un deget, concluzia finala la care ajunge protagonsitul, toate cumulate intregesc un film deosebit de puternic prin mesaj si totodata o opera de arta insemnata a cinematografiei americane.
Nota autorului:

Trailer
Coloana sonora(Soundtrack)
Metallica – One
Descarca (Download) subtitrare