Il giardino dei Finzi-Contini (1970)
Daca n-ar fi existat acest film, nu cred ca m-as fi apucat vreodata sa citesc romanul “Gradinile Finzi Contini” al lui Giorgio Bassani. Tineam cartea de mult timp in raft, era primita la o editie speciala a ziarului Cotidianul, dar faptul ca nu auzisem de autor nu m-a indemnat sa o citesc, insa descoperind acest film al lui Vittorio De Sica, mi-am adus aminte ca am si romanul in biblioteca. Am citit mai intai cartea, destul de subtirica, putin peste doua sute de pagini, iar apoi am vazut si filmul (film care a castigat Oscar-ul pentru cea mai buna productie straina, retineti!). Ce pot sa spun in afara de faptul ca romanul ii este superior ecranizarii cu mult? Cele doua stari pe care le transmit ambele opere de arta nu se aseamana. In timp ce romanul are un ton nostalgic si devine dramatic abia pe masura ce finalul trist se profileaza, filmul lui Vittorio De Sica este incarcat cu o imagine in care domina auriul si avand un aspect grunjos, iar actorii joaca intr-o nota dramatica tot timpul, chiar si atunci cand ar trebuie sa se bucure. Sa mai mentionez si ca adaptarea realizata de Ugo Pirro si Vittorio Bonicelli sare peste unele detalii destul de importante care ar fi putut juca un rol important in economia filmului? Chiar imi doresc sa fi vazut filmul inainte de a fi citit romanul lui Giorgio Bassani, caci asa nu l-am putut aprecia la justa sa valoare care i-a adus Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin.
Actiunea este plasata inaintea inceperii celui de-al Doilea Razboi Mondial, atunci cand fascistii decid sa taie drepturi importante acordate evreilor. In Ferrara, un oras de provincie din Italia, unde viata este inca boema si placuta, cei din bogata familie Finzi-Contini nu par a fi afectati de nicio decizie luata la nivel politic, continuand aceeasi viata lipsita de griji. Miccol (Dominique Sanda) este fata familiei, studenta la Venezia, dar revenita in orasul natal pentru a regasi linistea dinaintea inceperii elaborarii lucrarii de licenta. Alberto (Helmut Berger), fratele ei, este bolnav si nu s-a apucat de studii superioare, dar citeste tot ce poate si este expert in multe domenii. Cei doi frati isi invita vechile cunostinte in gradina lor pentru a-si petrece timpul frumos jucand tenis de camp. Printre cei invitati se numara si Giorgio (Lino Capolicchio), care in copilarie fusese indragostit de frumoasa Miccol. Cei doi se regasesc
aici si petrec mult timp impreuna vorbind despre cele intamplate in anii in care s-au distantat. Sentimentele lui Giorgio revin la suprafata, iar acesta incepe sa ii faca avansuri fetei, insa se loveste de refuzul repetat al acesteia. Ea ajunge sa devina o obsesie pentru el, ceea ce il determina sa incerce sa o sarute cu brutalitate, episod care ii atrage dispretul lui Miccol si il determina sa iasa din cercul de prieteni al familiei Finzi-Contini, mai pastrand legatura doar cu Bruno Malnate (Fabio Testi), un milanez care lucreaza in Ferrara ca inginer. Cei doi ajung sa petreaca mult timp impreuna, dar comportamentul ciudat al lui Malnate il va conduce pe Giorgio spre o descoperire neasteptata. In tot acest timp, legile pentru evrei se inaspresc, iar dupa ce razboiul devine serios, familia Finzi-Contini va fi transportata in lagar unde, isi va gasi sfarsitul.
Vittorio De Sica portretizeaza cu naturalete tabloul familiei aristocrate italiene din perioada interbelica. Cei din familia Finzi-Contini se ghideaza dupa alte legi decat restul oamenilor, afiseaza o superioritate evidenta, dar compenseaza prin faptul ca sunt deschisi tuturor. Filmul urmareste o perioada intens discutata si de trista amintire din istoria civilizatiei moderne. Holocaustul nu mai este privit din ansamblu, ci din interiorul unor oameni expusi nedreptatilor pe care guvernul le indreapta impotriva sa. Finalul trist era asteptat, insa el difera de cel din carte, iar marea performanta pe care regizorul o obtine este aceea ca reuseste sa atinga un subiect sensibil fara a expune imagini esentialmente triste. El priveste situatia detasat si lasa totul sa curga natural, ceea ce cred eu ca este marele atu al acestui film pe care il recomand celor pasionati de film italian si nu numai.
Nota cineblog : 8
Coloana sonoră (Soundtrack) Il giardino dei Finzi-Contini (1970)
Soundtrack indisponibil.
Trailer Il giardino dei Finzi-Contini (1970)
http://www.youtube.com/watch?v=78uXhSugkrs
![]()
Download subtitrare Il giardino dei Finzi-Contini (1970)
![]()
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Etichete: 1970, Dominique Sanda, filme bune, Oscar, Vittorio De Sica |
No related posts. |







