Ultimul film italian despre care am scris pe CineBlog se numea Gomorra si se prezenta ca o opera de investigatie foarte violenta si realista. Rolul principal era interpretat de Toni Servillo, cel care detine principala partitura si in Il divo, cu mentiunea ca rolul de aici depaseste in complexitate performanta din filmul inainte mentionat. Paolo Sorrentino semneaza scenariul si regia, iar anul trecut a reusit sa castige premiul juriului in cadrul festivalului de la Cannes si a fost nominalizat la premiile Academiei Europene de Film. Il divo este biografia romantata a fostului prim ministru italian Giulio Andreotti, un om care a patat cu sange cateva capitole importante din istoria Italiei, fiind ales de sapte ori ca sef al guvernului si rezolvandu-si de fiecare data treburile cu mai mult sau mai putin ajutor din partea Mafiei. In ciuda unor acuzatii deosebit de grave aduse impotriva sa, Andreotti nu a fost niciodata condamnat pentru vreo crima, iar procurorii nu au gasit absolut nicio dovada a unei legaturi dintre omul politic si Mafie.

Scenariul extrem de bine documentat aduce in scena zeci de personaje diferite din anturajul premierului Giulio Andreotti. Daca ar fi sa desenam o schema a legaturilor dintre actantii filmului, vom observa ca absolut toate drumurile duc la Andreotti, care detine puterea absoluta. De la cel mai influent om din Biserica si pana la cel mai umil cetatean, absolut fiecare dintre ei are o datorie “morala” fata de Andreotti. Ales de sapte ori in fruntea guvernului si devenit membru al parlamentului italian inca din 1946, Giulio Andreotti (Toni  Servillo) a condus tara cu mana unui conducator autoritar, fiind de multe ori acuzat de legaturi cu comunistii, mai ales ca si viziteaza Kremlinul de cateva ori. In jurul sau se aduna persoane deosebit de influente, oameni care ii pot facilita alegerea ca presedinte, functie care ar insemna triumful absolut pe scena politica. Andreotti stie ca este intangibil, pentru ca de fiecare data cand intampina o mica problema, gaseste metoda perfecta de atac. Arhiva sa personala contine date pe care nimeni altcineva nu le mai are in posesie, lucruri care odata aflate nu ar cadea bine nimanui. Iar daca cel care pare sa ii faca probleme nu poate fi potolit nici asa, atunci Mafia sare in ajutor si opereaza curat, iar uneori crima cu sange rece este transformata in sinucidere. In mandatele lui Andreotti, cimitirele se umplu treptat. Oameni politici, judecatori, procurori, jurnalisti atroce, toti cad in plasa abil intinsa de premier. Filmul se concentreaza mai mult pe perioada de neliniste care urmeaza rapirii premierului Aldo Moro de catre factiunea terorista Brigazile rosii. Andreotti profita de acest fapt, iar Parlamentul il investeste cu un vot de incredere in functia de premier. De aici incolo incepe perioada rosie in care Italia este scaldata in sange, iar crimele si “sinuciderile” oamenilor importanti din politica si justitie fac rondul presei.

Regizorul Paolo Sorrentino nu face o biografie clasica acestui personaj important al scenei politice italiene contemporane. De la inceput pana la sfarsit, el este prezentat asemenea unui star rock ori figura mitologica legendara, ca metafora a puterii sale infinite. Chiar si oamenii care il inconjoara sunt construiti in aceeasi maniera, iar intrarea lor in acest decor este realizata intr-o scena interesanta in care fiecare dintre ei apare coborand din masina, filmati in stilul in care Scorsese isi prezenta personajele. Fiecare dintre ei devine impozant, iar titlurile scrise cu litere rosii ne spun numele si porecla fiecaruia, care de cele mai multe ori face ca orice alta caracterizare sa fie de prisos. Montajul si imaginea fac casa buna impreuna, dinamismul fiind un element fara de care un film cu un subiect atat de greu si intins nu ar fi putut ajunge la spectator. Foarte rar mi s-a intamplat sa vad un film in care fiecare secventa sa fie filmata folosindu-se atat de multe miscari de camera spectaculoase. Sigur, si Terminator Salvation este spectaculos, dar Il divo are stil, iar plonjeurile si racursiurile pe care le vedem aici nu obosesc ochiul, ci il antreneaza si il introduc in substraturile actiunii.

Nota cineblog : 9

Coloana sonoră (Soundtrack) Il divo (2008)

Trio – Da Da Da

Camille Saint-Saens – Danse macabre

Camille Saint-Saens – Symphony No. 3

Trailer Il divo (2008)

Download subtitrare Il divo (2008)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici