Primul mare film al lui Federico Fellini, I vitelloni, ne aduce dinaintea ochilor un peisaj in care sunt trasate cateva dintre temele cu care maestrul italian va lucra si mai tarziu. Fellini realizeaza cinci portrete ale unor barbati aflati in clipe de rascruce ale vietii lor. Fiecare dintre ei lupta pentru a-si depasi conditia, insa numai unul dintre ei va reusi sa isi duca pana la capat visul. Realizat in 1953, I vitelloni se remarca drept prima capodopera din cariera regizorului care ne-a lasat titluri precum La dolce vita si Otto e mezzo. Filmul a fost remarcat si peste Ocean, unde a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu. Fellini nu lucreaza cu o distributie formata din actori cunoscuti, dorindu-si sa realizeze un film in spiritul neorealist al vremii. Dupa I vitelloni va urma La strada, iar dupa aceea italianul va renunta cu totul la neorealism. Filmul spune povestea unor oameni dezolati, contureaza peisajul unui oras de provincie, unde Roma este doar un loc la care numai se poate visa, motiv folosit de Fellini si in Amarcord sau Roma. Regizorul concepe povestile a cinci barbati aflati in momente de cotitura ale vietii, fiecare dintre ei dorindu-si sa evadeze din acest loc plictisitor si lipsit de pasiune.

Fausto (Franco Fabrizi) este un amorez de inalta clasa, insa ultima sa cucerire, Sandra (Leonora Ruffo), sora celui mai bun prieten al sau, Moraldo (Franco Interlenghi), ramane insarcinata, iar barbatul se vede obligat sa o ia de sotie. Casatoria pare sa il schimbe, iar viata de familie ii prieste, insa acestea sunt doar aparente, caci, in realitate, el continua sa se uite dupa femei frumoase si sa le faca avansuri. Ajunge chiar sa incerce sa o seduca pe sotia sefului sau, lucru care ii va aduce concedierea. Dupa fiecare greseala Sandra il iarta pe sotul ei. Dupa ce isi petrece noaptea cu o noua cucerire, sotia nu il mai iarta, asa ca pleaca de acasa si isi ia si copilul cu ea, iar de aici incepe o lunga cautare prin diverse locuri in care s-ar fi putut refugia. Ca in majoritatea filmelor lui Fellini, nu am putea distinge un fir narativ principal, regizorul concepandu-si opera in episoade cu o legatura mai mica sau mai mare intre ele. Fiecare dintre prietenii lui Fausto isi doreste sa simta fiorul vietii dintr-un oras mai mare. Viseaza la Roma sau Milano si spera ca intr-o zi vor reusi sa evadeze, asa cum este si cazul dramaturgului care isi prezinta piesa marelui actor Sergio Natali, care ii lauda opera si il trezeste dintr-o amorteala in care se scufundase, visand cu ochii deschisi la gloria pe care o va cunoaste la Milano.

I vitelloni este un film foarte curajos pentru epoca sa. Federico Fellini are curajul de a introduce in povestea filmului un personaj de orientare homosexuala: actorul Sergio Natali. Regizorul nu deconspira fatis adevarul despre batranul actor, ci intr-o lunga scena in care se observa atractia pe care o are fata de dramaturgul Vanucci, caruia ii lauda piesele de teatru cu scopul de a se apropia de el. Din punct de vedere vizual filmul atinge maximul, spectatorul avand parte de cateva secvente in care remarcam simtul estetic deosebit al lui Fellini, care isi incadreaza eroii perfect in scena, unde insereaza motive pe care le vom remarca si mai tarziu: marea, petrecerile si circul. Muzica lui Nino Rota schimba aspectul general de melodrama al filmului, inclinand balanta spre comedie in anumite momente. Fellini si-a dorit un studiu de personaj si a obtinut ceea ce trebuia si chiar daca scenariul pare ca lungeste inutil anumite scene, spectatorul este mereu imbiat cu muzica superba a lui Nino Rota si imagini de o frumusete rara.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) I vitelloni (1953)

Trailer I vitelloni (1953)

Download subtitrare I vitelloni (1953)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici