Pregătiţi-vă să vizitaţi un orăşel căruia nu veţi dori niciodată să-i spuneţi “Acasă”.

După ce am vizionat Kids, am rămas plăcut surprinsă de creaţia lui Harmony Korine, iar după ce am făcut o mică cercetare am descoperit Gummo, primul film pe care acesta l-a regizat. Mă aşteptam deja după vizualizarea trailerului la un film spectaculos ce surprinde o realitate extrem de crudă şi tristă, dar aveam să descopăr că filmul prezintă mult mai mult de atât. Gummo este un film independent realizat cu un buget extrem de scăzut. Costumaţia a fost improvizată de Chloë Sevigny care a combinat haine din propriile garderobe ale “actorilor” cu haine cumpărate de la second-hand. De ce spun “actori”? Pentru că majoritatea acestora sunt de fapt oameni pe care Harmony Korine i-a abordat pe stradă şi cărorale-a propus să joace în filmul său. Deşi sunt persoane care nu au avut niciodată legătura cu lumea filmului majoritatea au reuşit să facă o treabă bună.

Gummo prezintă numeroase poveşti ale locuitorilor dintr-un mic orăşel din Ohio, numit Xenia. Filmul nu are o acţiune liniara şi pe parcursul filmului apar numeroase părticele de filmuleţe care par a fi făcute de o persoană nepricepută, mai bine zis de un copil mic care se joacă cu camera de filmat a tatălui său. Pe fundalul acestor filmuleţe se derulează nişte poveşti cutremurătoare, povesti despre sinucidere, abuzuri sexuale, violenţă. Primul filmuleţ prezintă locuitorii Xeniei şi cum vieţile lor au fost zguduite în urma unei tornade masive. Deşi imaginile par să nu aibă nici un sens ele sunt extrem de tulburătoare. Pe lângă aceste mici părţi haotice filmul prezintă o zi din viaţa a doi adolescenţi, care cutreieră straziile Xeniei în căutare de pisici, pisici pe care le omoară şi apoi le vând unui restaurant chinezesc. Gummo este un film suprarealist. El prezintă un oraş extrem de degradat, una oraş care pare să reprezinte un alias al iadului. Locuitorii acestui oraş par să fi fost afectaţi de toate problemele majore din lume: violenţa împotriva animalelor, abuzurile sexuale, prostituţia, dependenţa de droguri, vandalismul, omuciderea, rasismul, eutanasia, transexualitatea, bolile mentale, sinuciderea. Majoritatea acestor povesti şochează, iar unele dintre ele sunt extrem de crude, deoarece Harmony Korine nu face decât să le ducă la extrem, astfel încât mesajul să fie mult mai puternic.

Filmul a primit critici de toate felurile. Gummo a avut premieră la festivalul de film Telluride. În timpul proiecţiei sale numeroase persoana au părăsit încăperea încă după primele secvente în care se prezintă un copil ce îneacă o pisică. Reacţia publicului explica, cred eu, de ce acesta este extrem de prost cotat pe imdb. Oamenii refuză să vadă unele lucruri, preferă să nege existenţa lor şi de aceea ajung să trateze cu dispreţ filmele de acest gen. Recomand Gummo tuturor persoanelor care cred că după vizionarea lui vor putea să treacă peste toate imaginele violente şi crude şi vor putea aprecia filmul la justa lui valoare.

Nota autorului:

Soundtrack Indisponibil

Trailer Gummo (1997)

Subtitrare Insiponibila