“Inca de cand ma stiu, mi-am dorit sa devin un gangster.” Henry Hill, Brooklyn, N.Y. 1955.

Vreau sa scriu astazi despre un film mare, un film cult despre care se vorbeste si astazi cu aceeasi ardoare cu care se vorbea si acum nouasprezece ani si care dupa atata timp si atat de multe vizionari reuseste sa fie la fel de proaspat, la fel de interesant si incredibil de bun. Goodfellas e ca un vin vechi, ai nevoie de experienta ca sa ii patrunzi in dedesubturi, trebuie sa fii intr-o anumita stare atunci cand il vezi, iar pe masura ce timpul trece peste el, parca devine si mai bun. Mereu ma surprinde intr-un alt mod si de fiecare isi dozeaza efectul altfel. Nu stiu cum de a reusit Martin Scorsese sa spuna o poveste atat de bine, omul asta e un geniu, nici nu incape indoiala. Sigur, cand ii ai pe Robert De Niro, Joe Pesci si Ray Liotta in momente de varf, nu poate fi chiar atat de greu, nu?

Bazat pe romanul de investigatie Wiseguys scris de Nicholas Pileggi, scenariul, semnat de insusi autorul cartii alaturi de regizorul Martin Scorsese, spune povestea formarii unui gangster pe nume Henry Hill (Ray Liotta). Filmul trece prin toate evenimentele importante din viata acestuia, incepand cu copilaria in care ii servea pe toti marii granguri din cartierul sau pentru a castiga respectul lor si cativa banuti. Ajuns la maturitate, Henry Hill devine un om respectat si isi petrece timpul alaturi de Paul Cicero (Paul Sorvino), temutul si imprevizibilul Tommy DeVito (Joe Pesci) si calmul, dar periculosul Jimmy Conway (Robert De Niro). Petrecerile pana in miez de noapte, rasetele si veselia par a nu se mai termina vreodata, dar cei patru trebuie sa faca si bani, asa ca organizeaza celebrul jaf Lufthansa, una dintre cele mai celebre operatiuni mafiote de anvergura din ultima jumatate de secol. Destinul lui Henry Hill va fi strans legat de cel al confratilor. In timp ce acestia vor avansa pe diferite cai, el va ramane prins intr-o pozitie ingrata si va ajunge ca usor sa decada si sa se transforme intr-un amarat de dealer de droguri. Tommy va fi avansat pana in pozitia de a fi primit in mafie, iar Jimmy isi va dezvolta o afacere curata, toate acestea in timp ce Henry cauta disperat un ajutor pe care nu il va gasi. Doar sotia devotata, Karen (Lorraine Bracco), ii va sta alaturi, desi nu se va sinchisi sa il aduca pe calea cea dreapta, preferand sa joace in continuare rolul unei neveste de mafiot.

Filmul lui Martin Scorsese este exceptional pentru faptul ca reda cu lux de amanunte felul in care functioneaza aceasta lume a gangsterilor din New York. Multi spun ca The Godfather ar fi mai bun, dar eu cred ca cele doua nu pot fi comparate. Sa nu uitam ca actiunea din Nasul se petrece la un cu totul alt nivel, Coppola ne duce intr-o alta lume, o societate in toata regula, locul unde se desfasoara marile scheme. Goodfellas isi indreapta atentia asupra mafiotului de rand, cel aflat la baza acestui lant, adica gangsterul care pune in practica deciziile luate de il capo di tutti capi, amaratul de pion care rezolva treburile murdare, ia o caruta de bani si isi traieste noptile prin baruri comportandu-se ca un om foarte important. Cele cinci personaje dezvoltate de Scorsese si Pileggi sunt arhetipuri foarte interesante si importante prezente in aceasta lume. Henry Hill, jucat de un Ray Liotta aflat la cel mai bun rol al carierei, este gangsterul care a hotarat sa ia acest drum manat de mirajul creat de baietii smecheri din cartier. Peste tot in jur vede doar bunastare, fericire, multi bani, contrastand cu situatia de acasa. Pornind de jos, el ajunge mare. Astazi parcheaza masina unui mafiot, maine face contrabanda cu tigari, iar mai tarziu pune in aplicare un plan ingenios precum jaful Lufthansa. Joe Pesci este fara indoiala cel care acapareaza intregul film, eclipsandu-l chiar si pe marele Robert De Niro. Tommy, personajul sau, este fara indoiala labil din punct de vedere psihic. Desi jovial si mereu pus pe glume, el este sensibil atunci cand se fac referiri la trecutul sau care pare a fi mult mai inferior decat cel al lui Henry. Nu ezita sa ucida cu sange rece, cuprins fiind de aburii nebuniei, iar atunci cand glumeste poate sa treaca la o stare opusa si sa te faca sa te temi pentru propria piele, asa cum vedem in celebra scena “Do you think I’m funny?”. Si totusi, daca il veti vedea in scenele alaturi de mama sa, atunci veti descoperi o alta fata a lui Tommy, de data aceasta ii este rusine sa se mai faleasca cu asasinatele sale sau cu anecdotele porcoase, devine un fiu iubitor. Jimmy Conway este un personaj care i se potriveste foarte bine lui Robert De Niro. Spune putine, face multe, ii merge mintea brici si este cel care mentine echilibrul din grup. Paul, jucat de Paul Sorvino, este un fel de stapan local. Toti ii stiu de frica, toti il respecta, dar el este tot un pion mic, dar cu o treapta ceva mai sus. In fine, Karen, sotia lui Henry, este chiar tipul sotiei de mafiot. Ea isi va apara mereu sotul, poate ca in sinea ei nu este de acord cu face, dar viata periculoasa pe care acesta o duce, pe ea o excita, ii place sa duca o viata in huzur, asa ca nu mai face niciun fel de observatii.

Goodfellas este o veritabila cronica a unei societati mai putin cunoscute. Veti descoperi ca Mafia este o societate construita pe temelii solide si fiecare om isi are rolul sau in angrenaj. Ceea ce admir la felul in care Martin Scorsese alege sa spuna aceasta poveste este faptul ca el nu iese din afara cutiei, adica nu incearca sa puna povestea intr-un context politic, foarte putin se leaga de contextul economic, de aceea poveste poate la fel de bine sa fie valabila si astazi. Cat despre structura filmui, ea este simpla. Evenimentele se deruleaza cronologic, mai putin prima scena a filmului, care pare un fel de preludiu (foarte bine inserat), iar narator este chiar protagonistul, Henry Hill, a carui voce adauga fiecarui personaj si eveniment alte si alte trasaturi si detalii.

Joe Pesci a castigat Oscarul pentru cel mai bun rol secundar, totodata devenind si invingatorul cu cel mai scurt discurs din istorie, acesta rezumandu-se doar la un simplu “Multumesc”. Din pacate, Goodfellas nu a reusit sa mai castige si un alt Oscar, fiind surclasat de Dances With Wolves pana si la categoria regie, acolo unde lui Martin Scoresese i s-a facut o mare nedreptate. Valoarea adevarata a filmelor se vede peste ani, iar Goodfellas inca apare in topuri si castiga fani din fiecare generatie de cinefili.

Nota cineblog: 10

Coloana sonora(Soundtrack) Goodfellas (1990)

Trailer Goodfellas (1990)

Download subtitrare Goodfellas (1990)

Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Raging Bull (1980) Taxi Driver (1976) Shark Tale (2004) Braveheart (1995) Taguri filme,filme noi: 1990, capodopera, download, filme bune, joe pesci, Lorraine Bracco, Martin Scorsese, Oscar, Paul Sorvino, Ray Liotta, Robert De Niro, subtitrari