Patru camere, patru regizori.

Four Rooms este un proiect cinematografic realizat in comun de catre patru regizori mai mult sau mai putin cunoscuti. Allison Anders, creatoare de film independent, Alexandre Rockwell, si el un cineast independent, Robert Rodriguez, devenit celebru dupa El Mariachi si Desperado, si ultimul, le pièce de résistance, Quentin Tarantino, despre care nu trebuie sa mai spui nimic, numele zicand deja totul. Filmul are o premisa buna, pare ca ideea se afla in mainile oamenilor potriviti, distributia contine nume sonore, dar urmarind primul scrutmetraj, cel al lui Allison Anders, deja toate asteptarile iti sunt spulberate, singurul motiv pentru care ai putea continua sa urmaresti filmul este curiozitatea de a vedea o noua bijuterie marca Tarantino, dar pana si autorul lui Reservoir Dogs o comite si ne lasa un gust nu prea placut.

Actiunea se petrece in ultima zi a anului intr-un hotel care demult aduna staruri importante de la Hollywood, insa astazi nu mai regasim decat o atmosfera melancolica si cativa oaspeti in patru camere. Receptionistul Ted (Tim Roth) este responsabil pentru intreg hotelul, aceasta este prima sa zi de munca, dar nu va fi una prea usoara. Impartit in patru segmente, Four Rooms, asa cum ne spune si titlul, va urmari patru povesti diferite petrecute in patru camere ale acestui hotel, personajul lui Tim Roth fiind liantul acestor scurtmetraje fara legatura intre ele. Segmentul regizat de Allison Anders, care deschide filmul, este de departe cel mai slab. Nu are nici sare, nici piper, are o distributie interesanta, dar slab dirijata, incepe promitator, dar se dezumfla ca un balon cu aer cald cu mult inainte ca intriga sa fie gata. Pentru unii ar putea fi amuzant cat sa schiteze un zambet, dar povestioara in care niste vrajitoare se reunesc de Anul Nou pentru un ritual menit a readuce la viata o femeie transformata in stana de piatra mie mi s-a parut o gluma lipsita de umor.

Alexandre Rockwell ii urmeaza lui Allison Anders, iar scurtmetrajul sau este mult mai reusit, dar tot lipsit de umor, desi se observa fara dificultate incercarea disperata de a realiza ceva comic. Actorii isi dau toata silinta, dar nu iese nimic, probabil regia fiind de vina. Tim Roth are aici cea mai slaba interpretare dintre toate segmentele, David Proval este teatral peste masura, singura care face filmul vizionabil fiind Jennifer Beals, pe care o vom vedea si in segmentul lui Tarantino.

Daca reusiti sa treceti de primele doua parti ale filmului, pregatiti-va pentru Robert Rodriguez. Segmentul acestuia, intitulat The Misbehavers, este cea mai buna parte a acestui colaj. Antonio Banderas evolueaza perfect intr-un rol care i se potriveste manusa, acela de macho latino intangibil. Il vom suprinde pe fostul star al filmelor lui Almodovar jucand partitura unui sot care pleaca impreuna cu sotia sa sarbatoreasca trecerea dintre ani si isi lasa copiii acasa in grija lui Ted, receptionistul. Copiii vor avea o noapte mai deosebita, descoperind un cadavru sub pat si incendiind intreaga camera, toata presiunea cazand pe bietul Ted, care trebuie sa curete toate urmele inainte ca tatal copiilor sa ajunga acasa.

In fine, ajungem si la scurtmetrajul care ne interesa in mod deosebit, The Man From Hollywood, regizat si scris de Quentin Tarantino. Il avem pe insusi Tarantino in rolul principal si avand un joc actoricesc deosebit de amuzant, rostind multe replici pe secunda, multe cuvinte derivate din “fuck”. El este Chester, un actor de serie B de la Hollywood si sarbatoreste revelionul in acest hotel. Il vom vedea si pe Bruce Willis bine deghizat, dar dat de gol de vocea-i inconfundabila. Scenariul este concentrat in jurul unui pariu preluat dintr-un episod al serialului Alfred Hitchcok Presents, acolo unde exista o scena in care Steve McQueen pune un pariu taios cu Peter Lorre. Chester pune acelasi pariu cu un prieten de-al sau. Daca isi va aprinde bricheta de zece ori la rand, el ii va oferi masina sa, in caz contrar, i se va taia degetul. Din nou este nevoie de Ted, el fiind cel desemnat sa ii taie degetul pierzatorului in caz ca bricheta Zippo il va trada. Dialogul este bun, actorii nu dezamagesc, dar miza scurtmetrajului lui Tarantino este cam mica, astfel ca dintr-un film de o ora si patruzeci de minute ramanem cu cele douazeci si ceva de minute intense si comice ale lui Robert Rodriguez.

Pentru a putea da o nota acestui lungmetraj trebuie sa fac o medie intre cele patru segmente, astfel ca scurmetrajul regizat de Allison Anders primeste patru, cel al lui Alexandre Rockwell ia un cinci de trecere, Robert Rodriguez primeste noua, iar Tarantino un opt, astfel ca media obtinuta este 6.5, o nota chiar si asa destul de mare pentru un film care nu demonstreaza nimic.

Coloana sonoră (Soundtrack) Four Rooms (1995)

Trailer Four Rooms (1995)

Download subtitrare Four Rooms (1995)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici