Ultimul drum spre nicaieri.

Cumpana dintre anii ’60 si ’70 a reprezentat un nou pas in cinematograful american, o miscare venita cu intarziere fata de Europa, acolo unde reprezentantii Noului Val Francez si “tinerii furiosi” din Anglia reusisera deja sa impuna un film de autor caracterizat printr-o privire obiectiva asupra realitatilor din societate si un tratament fara mila aplicat unor teme sociale triste si adevarate, dar pe care filmul a ezitat mereu sa le atace. Astfel se impune un nou tip de erou: inadaptatul care rataceste fara tinta, dezamagit de realitatea in care traieste. The Graduate al lui Mike Nichols, apoi Easy Rider de Dennis Hopper, iar in 1970, Five Easy Pieces sunt realizari de marca in aceasta directie. Ultimele doua il au in rolul principal pe Jack Nicholson, care devine un simbol al unei Americi deprimante si fara stralucirea devenita un fel de marca inregistrata a “Taramului fagaduintei”.

Aceasta miscare se datoreaza in principal cineastilor proveniti din Scoala newyorkeza, precum John Cassavetes, Shirley Clarke sau Jonas Mekas, insa Five Easy Pieces este opera unui regizor crescut in televiziune: Bob Rafelson. Filmul vorbeste despre viata unui barbat care locuieste intr-un oras banal, cu o slujba care nu ii place, prieteni de fatada, o iubita care isi doreste sa ajunga vedeta, dar nu face nimic pentru asta. Robert Dupea (Jack Nicholson) reprezinta in prima instanta tipologia americanului de rand, care duce o existenta lipsita de sens. Mai tarziu scenariul ne dezvaluie adevarata sa poveste. Fiul unui muzician de mare clasa, provenind dintr-o familie foarte bogata si inzestrat la randul sau cu talent in directia muzicii, Robert isi paraseste familia si cauta un nou sens in viata intr-un orasel simplu, incercand sa duca o existenta fara prea multe obligatii, dar cu timpul descopera ca nici in acest fel nu simte in largul sau, asa ca atunci cand tatal sau se imbolnaveste, iar sora sa il roaga sa se intoarca, el o va asculta si va reveni in casa pe care o parasise. Isi aduce si iubita cu el, dar o lasa intr-un motel, fiindu-i teama sa o aduca intr-un mediu atat de sofisticat. Aici descopera ca nimic nu s-a schimbat, dar o aventura cu iubita fratelui sau reuseste sa ii aduca o urma de speranta, insa, din pacate nu va putea sa obtina nimic mai mult de la ea.

Five Easy Pieces este un original studiu al alienarii si al cautarii de sine. Regizorul Bob Rafelson este incisiv, iar prin intermediul catorva personaje cheie, precum autostopista razvratita fata de societatea de consum in care America se complace si femeia care filozofeaza in casa familiei Dupea despre niste probleme fara fond, el reuseste sa surprinda perfect atitudinea omului superior fata de lumea superficiala care il inconjoara. In film este conturat un neorealism de o alta factura decat cel italian sau francez. Desi se opune Hollywood-ului, in rolul principal este distribuita o mare vedeta ca Jack Nicholson, dar aceasta miscare este bine gandita, caci se incadreaza perfect personajului interpretat, care renunta la o viata fara griji pentru o existenta in clasa muncitoare. Robert Dupea este prins la mijloc, iar finalul filmului, realizat fara cuvinte, doar prin imagini graitoare, simbolizeaza tocmai aceasta inadaptare. In cele din urma el isi paraseste iubita intr-o benzinarie si se urca alaturi de un camionagiu, plecand pe autostrada spre necunoscut, o metafora pentru perpetua incercare de cautare a sinelui si nereusita de a o duce spre un rezultat.

Nota cineblog : 9

Coloana sonoră (Soundtrack) Five Easy Pieces (1970)

Trailer Five Easy Pieces (1970)

Download subtitrare Five Easy Pieces (1970)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici