Unii l-au numit erou. Altii l-au numit cel mai periculos om din America.

Mi-a placut mereu Robin Williams datorita versatilitatii de care a dat dovada de-a lungul lungii sale cariere, datorita capacitatii sale infinite de a improviza si pentru ca reuseste sa iti smulga un zambet chiar si atunci cand joaca intr-o drama. In  1991 cariera sa era la apogeu, mai avea sase ani pana sa castige Oscarul, inca doi pana sa dea viata unui personaj comic devenit clasic, doamna Doubtfire, dar isi demonstrase masura talentului in filme precum Good Morning, Vietnam si Awakenings. The Fisher King nu avea decat sa confirme ceea ce o intreaga suflare de cinefili stia, si anume ca Robin Williams este un geniu.

Regizat de Terry Gilliam, un alt geniu al comediei, inima lui Monty Python, dar si un dependent de fantezie, acesta a luat in fraie scenariul lui Richard LaGravenese si a alcatuit o distributie perfecta compusa din Williams, Jeff Bridges, Mercedes Ruehl si Amanda Plummer, realizand unul dintre acele filme la finalul caruia te uiti in jur sa vezi daca esti urmarit, iar apoi lasi o lacrima sa iti curga pe obraz, asta daca esti o fire mai sensibila si nu un dur care se emotioneaza doar la auzul sunetului de pumni aruncati cu sete de Jet Li.

Povestea aduna toate temele preferate ale lui Terry Gilliam, printre care nebunia, bariera dintre fantezie si real si incercarea de obtinere a mantuirii si Sfantul Graal. In rolul principal este Jack Lucas (Jeff Bridges), un animator de radio care se bucura de succes si care il determina pe un ascultator cu probleme psihice sa comita un carnagiu intr-un bar pentru ca apoi sa isi ia zilele. Dupa acest eveniment, toata cariera sa se duce de rapa si il regasim peste trei ani lucrand intr-un centru de inchirieri video detinut de iubita sa, Anne (Mercedes Ruehl). Intr-o seara il intalneste pe Parry (Robin Williams), un vagabond care se crede un fel de cavaler cu misunea sfanta de a recupera Sfantul Pocal, despre care crede ca s-ar ascunde in casa unui bogatas celebru. Vestea ca sotia lui Parry a fost ucisa de psihopatul impulsionat de Jack in urma cu trei ani il determina pe acesta sa creada ca acesta este un semn de sus si numai daca reuseste sa il ajute pe paranoicul Parry sa o cucereasca pe Lydia (Amanda Plummer), femeia pe care o iubeste in secret, abia atunci va reusi sa isi recastige vechea viata si sa isi gaseasca echilibrul sufletesc.

Terry Gilliam reuseste sa ne arate modul in care vede un barbat cu probleme psihice viata, iar metodele pe care le utilizeaza sunt surprinzator de simple si obtinute fara ajutorul efectelor computerizate. Mercedes Ruehl a castigat Oscarul pentru rolul din aceasta productie, iar Robin Williams s-a ales cu a treia nominalizare din cariera, ambele performante fiind meritorii, cat despre Jeff Bridges, stiam inca din ’70 cat de bun este, iar in The Fisher King nu face exceptie si ne ofera inca una dintre interpretarile sale muncite si reusite. Acum nu mai ramane decat sa va uitati si voi la film in cazul in care nu ati facut-o pana acum, pentru ca va garantez ca este cu mult peste valoarea tuturor filmelor noi aparute in 2009.

Nota cineblog : 8

Coloana sonoră (Soundtrack) The Fisher King (1991)

Trailer The Fisher King (1991)

Download subtitrare The Fisher King (1991)

Subtitrari pentru variantele de 1,2 si 3 cd-uri: aici