Mana intinsa care nu spune o poveste… nu primeste pomana.

Filantropica, aceasta fresca a Romaniei moderne, o capodopera marca Nae Caranfil, este filmul care a adus o pata de culoare cinematografiei romanesti dominata de filme psihologice, mohorate pe care stau increstate filmele istorice si cele care il au in prim-plan pe Comisarul Moldovan.

Filmul prezinta tabloul unei tari post-comuniste in care hotia e la ordinea zilei, un film dedicat exclusiv romanilor care se dovedesc descurcareti in orice situatie, demonstrand ca se pot realiza mici imperii din orice, chiar si din cersit.

Nae Caranfil se inscrie oarecum in tiparul clasic al  filmelor romanesti, in care de cele mai multe ori regizorul este si scenaristul filmului. Si ca tot e vorba de scenariu, nu pot fi aduse decat cuvinte de lauda la acesta, dar mai ales scriitorului, care ne prezinta Romania exact cum este ea.

Consider Filantropica o comedie neagra, in care spectatorul face haz de necazul bietului profesor de liceu Ovidiu Gorea. Acesta preda la o scoala distinsa din Bucuresti, in care invatau elevi unul si unul, care puteau fi imblanziti doar prin amenintarea ca vor ramane fara telefon mobil. Dintre toti acestia il remarca pe Robert, un copil problema in scoala, de care insa ii pasa si se zbate sa il tina pe bancile scolii.

Astfel ajunge sa o cunoasca pe Diana, pe care o cunoaste drept sora lui Robert. El se indragosteste de ea, iar pentru a-i atrage atentia si pentru a fi alaturi de ea este nevoit sa isi depaseasca conditia de om la 40 de ani care traieste cu parintii. Desi ii place sa se considere un scriitor, romanul sau nu se vinde mai deloc, el simtind o bucurie neimaginabila atunci cand afla ca inca un om a citit cartea sa.

Cu gandul de a o impresiona, ajunge sa il cunoasca pe Pavel Puiut care era candva un scriitor cu aspiratii mari dar care s-a reprofilat si care a reusit sa isi creeze un adevarat imperiu, fiind un artist in adevaratul sens al cuvantului, scriind texte care se vand foarte bine.

Gorea se schimba, ducand o lupta pe mai multe fronturi: cersetor de luni pana vineri si rege sambata si duminica. Toate acestea se datoreaza Dianei, fata de care el se indragosteste si pentru care ar face orice doar ca sa petreaca o noapte cu ea. Evenimentele care urmeaza se produc ca o reactie in lant iar in final il avem pe Gorea, sub o alta identitate, cu o alta conditie sociala si dator cu 3000 de dolari.

Gheorge Dinica are o interpretare de exceptie, jucand pe Pavel Puiut cum nimeni altcineva nu ar fi putut sa o faca, pe parcursul filmului avand cateva replici memorabile dintre care amintesc doar:” Ti-e mila? Ti-e mila ma?…. Ti-am luat banii!”. De apreciat este si Mircea Diaconu care reuseste sa intre in pielea bietului profesoras de liceu, cu o viata ratata, resemnat care se bucura la orice lucru neinsemnat din viata  sa apatica.

Filantropica este un film memorabil cu personaje de neuitat: Poetul Garii de Nord, intruchiparea romanului descurcaret ce isi castiga traiul recitand poeme contra unui pahar de bautura. De retinut insa, ca repertoriul sau este format din 2 poeme, fiecare avand 2 versuri. Personaj memorabil este mai ales, personajul principal, Ovidiu Gorea, care reuseste sa isi depaseasca, cel putin pentru scurt timp, conditia de om asuprit cu vieti profesionale si sentimentale complet distruse, dar care izbuteste pentru cateva momente sa “fumeze ca miliardarii” si sa fie stapanul lumii conducand un Porsche inchiriat pretinzand ca a vandut 300.000 de exemplare ale romanului sau.

Filmul lui Nae Caranfil este una din putinele productii de film cu priza la public si in acelasi timp sa castige admiratia si respectul criticilor de film, acesta avand multe “faze tari” care merita reamintite de fiecare data cand se iveste ocazia. Asadar avem o comedie spumoasa dedicata in special romanilor ce se inscrie cu succes pe lista filmelor “must see”.

Nota Cineblog pentru cel mai bun film romanesc ( Filantropica) este 10.
Din moment ce nu exista un trailer pentru film, va prezentam o scena memorabila: