Este bine stiut faptul ca pauza imensa dintre Reconstituirea (1968) si De ce trag clopotele, Mitica? (1981) a avut un impact negativ asupra lui Lucian Pintilie, care nu a mai reusit sa atinga acelasi punct inalt pe care l-a reusit cu filmul din 1968. A urmat o noua pauza majora, iar apoi a revenit cu Balanta, iar Pintilie parea sa reintre pe fagasul sau, dar intra din nou in perioade nefaste urmate de sclipiri. Realizeaza Un ete inoubliable, un film mediu spre bun, apoi semi-catastrofalul thriller cu accent electoral pro-Iliescu Prea tarziu (spun “semi” pentru ca mi s-a parut ca pelicula isi indeplineste cum trebuie functia de thriller, insa este praf la restul capitolelor), revine la povestile sale despre oameni mizerabili cu Terminus paradis, o pelicula reusita, iar dupa anul 2000 incepe o noua perioada pentru reputatul regizor roman. Dupa-amiaza unui tortionar este un film simplu, nu are multe personaje, se desfasoara in doua locatii si atat, urmareste un fir narativ aparent simplu, un interviu luat unui fost securist angajat pentru a tortura detinutii si a obtine informatii de la acestia.

Gheorghe Dinica, Radu Beligan, Ioana Maria Macaria si, in rolurile secundare, Coca Bloos, Serban Pavlu si Dorina Chiriac, aceasta este, in mare, distributia aleasa de Lucian Pintilie pentru filmul sau. De remarcat faptul ca este cel mai scurt film al regizorului, precum si cel mai lipsit de rafinament vizual, simtindu-se un fel de apropiere fata de minimalismul pe care cinematografia noastra incepe sa il imbratiseze din ce in ce mai mult la inceputul acestui mileniu. O jurnalista de la Bucuresti (Ioana Maria Macaria), insotita de un profesor universitar (Radu Beligan), se deplaseaza la Giurgiu pentru a se intalni cu Frant Tandara (Gheorghe Dinica), subiectul unui reportaj din seria Memorialul durerii pe care ziarista il pregateste. Tandara este un fost securist, in tinerete ocupandu-se cu interogarea detinutilor politici. Metodele folosite erau inumane, produs al unor minti labile psihic. Pe masura ce interviul continua, destainuirile lui Frant patrund mai adanc in viata cotidiana a Securitatii, dar si a vietii sale personale, descoperind un om care se caieste pentru faptele sale, ostracizat de societate, parasit si urat din tot sufletul de propriul fiu (Serban Pavlu), traindu-si zilele alaturi de sotia oarba si tratata fara respect (Coca Bloos).

Personajul conturat de Gheorghe Dinica este un arhetip des intalnit in literatura, dar si in film. Este omul care isi recunoaste greselile abia la senectute, cauta izbavirea in diverse moduri, in cazul lui Frant ea fiind tocmai aceasta spovedanie pe care o reprezinta interviul. Personajele relationeaza bine intre ele, tanara Ioana Maria Macaria patrunde credibil in pielea jurnalistei, incadrata de monstrii sacri Radu Beligan si Gheorghe Dinica, ea nu da semne de dezorientare, pastrandu-si linia de la bun inceput si pana la sfarsit. Dorina Chiriac apare episodic si nu are replici, Coca Bloos beneficiaza si ea tot de un personaj fara prea multe de spus, iar Serban Pavlu nu apare niciodata pe ecran, ci este doar auzit la telefon si dintr-o incapere unde are o altercatie cu tatal sau. Spectatorul urmareste scena din perspectiva jurnalistei si a profesorului, ramasi la masa de afara si ascultand intregul duel verbal. Dupa-amiaza unui tortionar este unul din filmele bune ale lui Pintilie (l-as situa intre Balanta si Terminus paradis), care la doi ani dupa aceasta pelicula va realiza Nikki Ardelean, colonel in rezerva, scris de Cristi Puiu si Razvan Radulescu, doi oameni a caror seva se gaseste prin tot ceea ce inseamna minimalism romanesc, dar despre acesta vom vorbi cu alta ocazie. Pana atunci va fac aceasta recomandare pe care sper sa o bifati, mai ales ca veti descoperi acelasi umor negru de calitate, caracteristica pe care Pintilie nu si-a pierdut-o in toti acesti ani.

Nota cineblog : 8

Trailer După-amiaza unui torţionar (2001)