Un orasel linistit nu departe de aici.

Am auzit de Dogville anul acesta, desi el a aparut acum 6 ani. Dupa ce mi s-au spus doar cuvinte de lauda la adresa lui m-am hotarat in cele din urma sa-l vizionez. El a facut parte din selectia oficiala de la Cannes din 2003. Mentionez ca filmul este primul dintr-o trilogie intitulata Land of Opportunities, urmat apoi de Manderlay (pe care intentionez sa-l vad cat de curand) si de Washington. Toate filmele o au ca personaj principal pe aceeasi Grace, dar se pare ca in Maderlay rolul ei a fost jucat de Bryce Dallas Howard.

Filmul este prezentat pe noua capitole, titlul fiecarui capitol cuprinzand momente-cheie.  Filmul este realizat diferit de ce am vazut eu pana acum. La prima impresie totul pare a fi o piesa de teatru. Nu exista pereti, iar casele sunt delimitate de linii trase cu creta. In ciuda decorului marunt, actorii reusesc interpretari remarcabile.  In rol principal este Grace (Nicole Kidman), o tanara care fugind de mafie ajunge in micutul orasel american Dogville. Prima persoana pe care o intalneste este Tom (Paul Bettany). Acesta o ascunde de mafie si ii propune sa ramana in Dogville. La inceput locuitorii nu sunt de acord sa o primeasca, dar ea reuseste sa-i convinga, promitandu-le sa-i ajute in gospodarie. Grace reuseste sa se adapteze si sa se faca placuta, asta pana intr-o zi cand lucrurile incep sa o ia razna. Ea reuseste sa dezvaluie adevarata latura a locuitorilor. Acestia incep sa profite de ea in toate modurile posibile. Dintr-o fugara neajutorata si generoasa, ea devine victima unor profitori. Asadar numele de Dogville devine sugestiv. El sugereaza caracterul josnic al personajelor.

Filmul este destul de dur, iti trebuie curaj sa il vezi pana la final. Lars von Trier duce la extrem defectele umane. Fiind obisnuiti cu o viata plictisitoare in Dogville, acestia devin intrigati de sosirea noii venite si ajung sa nu mai aiba limite in ceea ce le priveste viciile.  Nicole Kidman reuseste sa impresioneze prin personajul ei. Grace ajunge sa ierte fiecare greseala a locuitorilor, in opinia ei greselile facand parte din natura umana. Cred ca Lars von Trier a incercat sa surprinda prin acest micut orasel viciile si caracterul “bolnav” ale intregii rase umane.  Un personaj interesant ar fi cel jucat de Paul Bettany. El se indragosteste de Grace, dar nu ii ia apararea atunci cand ceilalti profita de ea. Tom intruchipeaza tipul egoistului, pentru care unul dintre cele mai importante lucruri il reprezinta parerea lumii. Asadar el sufera in tacere atunci cand Grace este batjocorita de fiecare barbat din Dogville.

Singurul detaliu care ar putea fi considerat de altii un defect il reprezinta durata filmului. Acesta dureaza in jur de trei ore si actiunea propriu-zisa incepe dupa prima ora. Personal cred ca acest detaliu nu afecteaza deloc filmul si nu ar trebuie vazut ca defect. Desi au fost numeroase interpretari ale filmului, cum ca aesta ar critica societatea americana, Lars von Trier a mentionat ca “raul poate sa infloreasca oriunde, atat timp cat situatia este favorabila” si tind sa fiu de acord cu el.
Nota autorului:

Trailer Dogville (2003)

Coloana sonoră (Soundtrack) Dogville (2003)