“…is that you, darling?”

Cred ca marele dezavantaj al autorilor de thriller din zilele noastre este acela ca Alfred Hitchcock a folosit deja toate procedeele de a mentine suspansul in randul spectatorului. Dial M for Murder este un exemplu perfect in acest sens. Actiunea se desfasoara in cateva decoruri, in poveste sunt angrenate putine personaje si totusi ne bucuram de un adevarat spectacol in care emotiile si suspansul apar la fiecare scena. Bazat pe piesa de teatru a lui Frederick Knott, filmul lui Hitchcock a fost criticat pentru faptul ca respecta piesa cu fidelitate, reproducand fiecare replica. Nu vad de ce acesta ar fi un dezavantaj atunci cand rezultatul este o productie atat de bine pusa la punct si cu un ritm foarte intens. Scenariul este realizat fara greseala, iar in cinematografia contemporana aproape orice thriller a carui intriga este alcatuita dintr-un plan perfect pentru o crima copiaza cel putin un procedeu folosit de Hitchcock in Dial M for Murder.

Tony Wendice (Ray Milland) este un fost jucator de tenis casatorit cu o femeie frumoasa si foarte bogata. Afland ca sotia sa a avut o aventura in urma cu un an, el hotaraste ca cel mai bine ar fi sa o santajeze sub un nume fals, iar apoi sa o ucida si sa ramana cu banii, astfel ca pune in aplicare ceea ce el considera a fi un plan perfect. Am auzit cu totii de planuri perfecte si cinematografia ne-a invatat ca nu exista asa ceva, iar fratii Coen o stiu foarte bine (Blood Simple., Fargo, No Country for Old Men). Hitchcock, tatucul lor, o stie si mai bine, iar maniera sa de regie ne determina sa cadem in plasele intinse minutios pe parcursul a aproape doua ore. Spectatorul este jucat pe degete si dupa fiecare scena incepe sa creada si mai mult in planul perfect incropit de asasin. Sa fim seriosi, ce ar putea merge gresit? Tony pleaca la o petrecere impreuna cu amantul, Margot ramane acasa, ucigasul ia cheia din locul in care sotul o ascunde, un apel bine plasat la o anumita ora, perdeaua se va da la o parte, iar sotia va fi strangulata. Se pare ca nimeni nu a luat in calcul foarfecele uitate pe birou si faptul ca femeia le-ar putea folosi pentru a scapa. Si iata-ne ajunsi in actul doi. Un asasin mort pe podeaua camerei, o femeie aflata sub socul evenimentelor, detectivi la fata locului, se pare ca planul nu a iesit asa cum trebuia. Dar mereu exista si o solutie de avarie. Sa fie aceasta iesirea perfecta?

Alfred Hitchcock este omul care trage sforile la capatul carora se afla personajele sale, iar in acest film, unde actiunea se desfasoara intr-o singura camera, ii este mult mai usor sa puna la cale un film perfect. Mi se pare uimitor felul in care dialogul poate fi utilizat drept procedeu de suspans. Scena intalnirii dintre Tony si cel care o va asasina pe sotia sa este perfect calibrata. Hitchcock are grija ca lumina sa cada cum trebuie, iar replicile sa fie spuse intr-o cadenta de metronom elevetian. Actorii sunt perfect dirijati de mintea inepuizabila a maestrului englez, in special Grace Kelly, o femeie de o frumusete cum rar vezi, in timp ce Ray Milland si Robert Cummings se bucura de cele mai interesante partituri ale carierei.

Filmul a beneficiat de un remake in 1998, A Perfect Murder, acolo unde Michael Douglas este sotul care planuieste uciderea sotiei jucate de Gwyneth Paltrow, in timp ce Viggo Mortensen evolueaza in rolul asasinului platit.

Rating:

Coloana sonora(Soundtrack) Dial M for Murder (1954)

Dimitri Tiomkin - Dial M for Murder Theme

Trailer Dial M for Murder (1954)

Download subtitrare Dial M for Murder (1954)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Jules et Jim (1962) Rear Window (1954) Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte (2009) Nine (2009) Taguri filme,filme noi: 1954, Alfred Hitchcock, BAFTA, capodopera, download, filme bune, Grace Kelly, Ray Milland, recenzii, review, Robert Cummings, subtitrari