Un fes­tin comico-futuristic.

Nu este un secret pen­tru nimeni acela ca Jean-Pierre Jeu­net este unul din­tre regi­zo­rii mei pre­fe­rati, asa ca am facut tot posi­bi­lul sa ii urma­resc intreaga fil­mo­gra­fie, ince­pand cu scurt­me­tra­jul Fou­tai­ses, care anunta deja inci­pi­tul lui Ame­lie, con­ti­nu­and cu Deli­ca­tes­sen, La cite des enfants per­dus si Alien 4. Jeu­net nu a absol­vit nicio scoala de film, el facand parte din cate­go­ria regi­zo­ri­lor care au inva­tat sa faca filme uitandu-se ore in sir la casete video, ast­fel el se rali­aza cole­gi­lor de brea­sla peste Ocean, Quen­tin Taran­tino si Paul Tho­mas Ander­son, care se afla in ace­easi situ­a­tie. Poate ca din aceasta cauza fran­ce­zul nu a por­nit sin­gur la drum, pen­tru ca nu era inca sigur pe for­tele si ide­ile pro­prii, asa ca pri­e­te­nul Marc Caro i-a fost ala­turi si impre­una au regi­zat pri­mul lor lung­me­traj, Deli­ca­tes­sen, pre­miat cu patru pre­mii Cesar si nomi­na­li­zat la BAFTA.

Stiu ca titlul are un aer nem­tesc, dar fil­mul este cat se poate de fran­cez posi­bil, iar actiu­nea este cu totul alt­ceva decat eram obis­nu­iti sa vedem in fil­mele care tra­teaza teme pre­cum modul in care va arata soci­e­ta­tea vii­to­ru­lui. Pana acum eram obis­nu­iti sa ii vedem pe oameni con­du­cand navete spa­tiale ca cele din The Fifth Ele­ment si ducand vieti tih­nite in vaste locu­inte plu­tind pe perne de aer. Jeu­net si Caro ne pro­pun o alta idee, o soci­e­tate cani­ba­lista, traind in mize­rie incon­ju­rati de pei­saje depri­mante sur­ve­nite in urma unui cata­clism apo­ca­lip­tic des­pre care nu aflam nimic. Cert este ca se mananca multa carne. Carne de om. Actiu­nea se des­fa­soara intr-o cla­dire deti­nuta de un mace­lar care detine un maga­zin la par­ter, loc unde toti vin sa cum­pere carne proas­pat tran­sata, pen­tru ca este sin­gu­rul loc unde o gasesc, desi pe o raza de cativa kilo­me­tri nu gasim niciun porc. Secre­tul este urma­to­rul: mace­la­rul pri­meste in gazda pe ori­cine are nevoie de un ada­post, ii asi­gura toate con­di­ti­ile de trai, iar apoi il transeaza in bucati numai bune de expus in galan­tar si date spre vanzare. Lou­i­son (Domi­ni­que Pinon) este cel mai nou loca­tar si cel mai pro­ba­bil va deveni si noua frip­tura din tigaia veci­ni­lor sai, dar asta veti afla doar daca veti fi curi­osi si veti urmari filmul.

Jean-Pierre Jeu­net folo­seste ace­easi cro­ma­tica cu care ne va obis­nui si in vii­toa­rele sale filme, iar deco­ru­rile sunt bine rea­li­zate si ajuta la pre­zen­ta­rea unei lumi aflate in declin, iar ochiul incli­nat spre supra­re­a­lism al cre­a­to­ru­lui lui Ame­lie si ori­gi­na­li­ta­tea sce­na­ri­u­lui ne indeamna sa mai scriem un titlu pe lista de vizionari.

Nota cine­blog : 9

Coloana sonora(Soundtrack) Delicatessen (1991)

Soun­d­track indisponibil.

Trailer Delicatessen (1991)

Down­load sub­ti­trare Deli­ca­tes­sen (1991)

Sub­ti­trare pen­tru vari­anta de 1 cd: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Un long dimanche de fiançailles (2004) De battre mon coeur s’est arrêté (2005) Jules et Jim (1962) Un homme et une femme (1966) Taguri filme,filme noi: 1991, BAFTA, Cesar, Dominique Pinon, download, film francez, filme bune, Jean-Pierre Jeunet, Marc Caro, subtitrari