Dead Poets Society (1989)
Carpe diem
Mulţi consideră că poezia a murit; această formă de artă, cândva nobilă şi-a pierdut farmecul undeva pe drum; omul a devenit o fiinţă prea ocupată şi prea rece pentru a mai putea savura pasiunea transmisă printr-o simplă rimă. Regizorul Peter Weir vrea să ne amintească aceste valori clasice care ne definesc ca oameni şi pe care am uitat să le apreciem; frumuseţea, romantismul, dragostea şi implicit poezia. Însă această peliculă are la bază îndemnul de a trai clipa; este adevărul implacabil că într-o zi, cu toţii vom înceta să existăm. Eminescu şi Whitman exprimă o viziune asemenatoare aspra vieţii în poeziile lor; ambii folosind analogia acesteia cu o piesă de treatru; astfel cu toţii ne putem ridica aceeaşi întrebare retorică: care va fi contribuţia noastră pe această scenă?
Filmul are o formulă interesantă: o şcoală prestigioasă, tumultoşii ani 50, un grup de băieţi impresionabili şi un profesor care le va schimba viaţa. Însă este ceva la mijloc care transformă o poveste potenţial simpla şi plicticoasă, într-un clasic. Principalul merit pentru acest fapt îl are Mr. Keating (Robin Williams), un tânăr profesor care foloseşte poezia pentru a-şi învăţa elevii să
traiască clipa, să soarbă măduva din viaţa, precum spunea poetul Henry Thoreau. Abordarea prin poezie a unor teme atât de vaste poate părea o idee siropoasă, o hiperbolă inutilă, iar regizorul şi scenaristul nu sunt străini de acest fapt. Să pui un adolescent în faţa clasei, să-i acoperi ochii şi să-i provoci creativitatea şi simtul artistic, pare ridicol, însă este o reţetă de succes, scena respectivă fiind probabil cea mai intensă din tot filmul. Anvergura dată unor idei pe cât de simple pe atât de profunde se datorează şi jocului actoricesc infailibil al unor cândva juvenili Rober Sean Leonard si Ethan Hawke; am putea spune că aceştia se ridică la nivelul lui Robin Williams, care a primit o nominalizare la Oscar pentru rolul său.
Pelicula este înalţătoare, dar totodată dramatică; pe lângă laitmotivul “carpe diem”, ne este prezentată drama lui Neil, un elev eminent şi talentat, însă a cărui viaţă este controlată de un tată intransigent. Per total, filmul este un ghid către nonconformism, promovează gândirea liberă şi reuşeşte să surprindă atmosfera tensionată şi represivă a anilor 50, iar Mr. Keating este liderul acestei cruciade îndreptată împotriva plafonării gândirii. Prin valoarea sa artistică, Dead Poets Society a determinat Academia Americană de film să-i acorde 4 nominalizări la premiile Oscar, inclusiv pentru cel mai bun regizor şi cel mai bun film, reuşid să câştige o singură statuetă, pentru cel mai bun scenariu original.
Nota autorului: 









Trailer Dead Poets Society (1989)
![]()
Download subtitrare Dead Poets Society (1989)
![]()
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Etichete: 1989, Ethan Hawke, filme bune, Oscar, Peter Weir, recenzie, review, Robert Sean Leonard, Robin Williams |
Related posts: |
One Comment »
Spune-ţi şi tu părerea


(33 votes, average: 9.94 out of 10)



Un film de nota 10. Robin Williams face intr-adevar un rol de exceptie in el. Din pacate nu prea mai exista scenarii si idei originale, producatorii & spectatorii preferand de multe ori filme de genul “Eclipsa” in detrimentul acestora.