Germanul Michael Haneke este un regizor caruia ii place sa socheze. S-a vazut in Funny Games, apoi si in superbul Caché, dar cu Das weisse Band ne ia prin surprindere tocmai prin totala schimbare de stil. Cu o actiune plasata cu putin timp inainte de declansarea Primului Razboi Mondial, filmat in alb si negru, Panglica alba este inca o poveste in care Haneke ne vorbeste despre fortele ascunse ale raului, cele despre care toti stiu ca exista, dar nimeni nu poate fi sigur unde se ascund. Regizorul isi propune un scop destul de dificil de atins cu aceasta productie care i-a adus premiul Palme d’Or, in 2009, el urmarind sa surprinda in cele peste doua ore de film modul in care rautatea se naste in oameni, felul in care acest sentiment actioneaza, iar locul desfasurarii actiunii, un sat german izolat, ne permite sa observam felul in care oamenii se schimba atunci cand in aer pluteste mirosul crimei. Desi beneficiaza de un scenariu pe care multi l-ar cataloga drept static, Michael Haneke isi construieste pledoaria astfel incat spectatorul este rapid implicat, la fel ca si personajele, in dezlegarea unui mister extrem de bine tinut ascuns si, la fel ca si in Caché, un alt film apreciat de-al sau, tot spectatorul va fi cel care va trage concluziile finale.

Intr-un sat din nordul Germaniei, mica populatie, care isi traieste viata segregata pe clase, va fi zguduita de cateva accidente ce par a fi puse la cale de aceeasi persoana. Doctorul din localitate este primul care cade victima, accidentul sau de calarie fiind imediat pus sub investigatie, la suprafata iesind primele banuieli legate de un plan criminal. La putin timp dupa acest eveniment, o angajata a baronului isi pierde viata intr-un accident petecut in moara. Satul incepe sa se schimbe, frica simtindu-se din ce in ce mai apasator. Copiii baronului vor fi urmatoarele victime, unul dintre baieti fiind torturat cu cruzime. Dupa intoarcerea doctorului, copilul acestuia, suferind de sindromul Down, este si el schingiuit. Satul freamata, dar nimeni nu are curajul sa iasa in fata si sa acuze pe cineva. Filmul urmareste si un al doilea fir narativ, protagonist fiind invatatorul din sat (Christian Friedel), indragostit de o angajata a baronului, pe care o va cere in casatorie si pe care o va astepta vreme de un an.

Das weisse Band este o drama reusita, conturand personaje extrem de diferite, dar cel mai important aspect, in opinia mea, este acela ca se dovedeste a fi o incursiune destul de amanuntita in viata satului german antebelic. Haneke reliefeaza diferentele dintre clasele sociale ale vremii, precum si felul in care cei privilegiati ajung sa fie intotdeauna victime ale revoltelor inevitabile venite din partea celor ce se simt asupriti. Este clar ca regizorul isi propune sa explice aparitia nazismului prin raportarea la cateva evenimente desfasurate la o scara mult mai redusa. Aceasta este cheia intelegerii filmului, insa Michael Haneke, un expert al genului thriller, compune un puzzle care isi cauta neincetat rezolvarea. Fiecare pelicula a regizorului german s-a dovedit a fi o pilda despre lupta dintre bine si rau, iar cel din urma a fost mai puternic, exact acelasi lucru petrecandu-se si in Das weisse Band. Filmul s-a impus in competitia din cadrul festivalului de la Cannes nu doar datorita temei abordate cu subtilitate desavarsita, ci si prin stilul vizual pe care Michael Haneke il prefera pentru a se exprima. Nici nu imi pot imagina acest film realizat in culori, deoarece alb-negrul utilizat surprinde mai bine decat orice altceva esenta scenariului. Das weisse Band este unul dintre cele mai reusite filme ale anului trecut, iar membrii Academiei Americane de Film il vor rasplati, aproape sigur, cu un premiu Oscar pentru cel mai bun film strain.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Das weisse Band – Eine deutsche Kindergeschichte (2009)

Trailer Das weisse Band – Eine deutsche Kindergeschichte (2009)

Download subtitrare Das weisse Band – Eine deutsche Kindergeschichte (2009)

Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici