Dark City (1998)
O lume in care noaptea nu are sfarsit, oamenii nu au trecut, iar omenirea nu are viitor.
Dintotdeauna m-au pasionat scenariile futuristice in care lumea arata intr-un cu totul alt mod decat cel pe care ni-l imaginam noi. Stiti cu totii filmele in care planeta este intesata de cladiri inalte, oamenii se deplaseaza cu masini zburatoare, mananca pilule cu vitamine etc. Dark City vine cu o alta ipoteza. Un oras in care soarele nu rasare niciodata, iar oamenii obisnuiti sunt condusi de o rasa superioara care poate controla absolut totul doar cu puterea mintii. Acestia pot opri timpul oricand, iar atunci colecteaza memoria fiecaruia, o schimba si o implanteaza la loc. Nimeni nu poate fi sigur de adevarata sa identitate, intr-o zi poate fi un bogatas, in urmatoarea ajunge pauper. Regizat de Alex Proyas, cel care a conceput si povestea filmului, Dark City este o bijuterie vizionara si stabileste standarde noi in privinta montajului, imaginii si scenografiei. Filmul are circa 3700 de taieturi, ceea ce inseamna ca incadratura se schimba in mai putin de doua secunde, efectul fiind unul absolut ravasitor, un dinamism cum nu s-a mai vazut.
Rufus Sewell joaca rolul unui barbat care se trezeste doar cu cateva franturi de amintiri. Nu isi poate aduce aminte nici macar cum il cheama, gaseste o prostituata moarta in camera sa de hotel si afla ca locuieste acolo de trei saptamani. Portofelul din buzunar ii arata ca numele sau este J. Murdoch, dar nu stie daca e John, James sau Jeremy, insa politia este pe urmele sale, asa ca vom afla ca John este adevaratul sau nume. Acuzat de sase crime, toate comise asupra unor prostituate, el trebuie sa fuga de lege, dar si de armata de supraoameni care descopera ca el este unul dintre ei, posedand aceleasi puteri prin care poate schimba desfasurarea unor actiuni prin puterea mintii. Doctorul Schreber (Kiefer Sutherland) ii poate oferi toate raspunsurile, dar nu are de ales, fiind omul responsabil cu toate experimentele desfasurate in Orasul Intunecat, toate legate de schimbarea memoriei locuitorilor, John Murdoch reusind sa se trezeasca chiar in timpul operatiunii, aceasta fiind explicatia franturilor de memorie pe care le
mai detine.
Ideea de la care porneste filmul se bazeaza pe o credinta a unei secte religioase, numita “last-thurdayism”, care propune ipoteza ca lumea ar fi putut fi creata joia trecuta, dar ca o fiinta superioara modifica fiecare aspect al vietii noastre si o face sa para invechita. Spre deosebire de alte filme sci-fi, Dark City nu aduce in discutie elemente devenite cliseu, extraterestrii, nave spatiale etc. Francezul Jean-Pierre Jeunet realizase cu trei ani inainte un film de aceeasi factura, La cite des enfants perdus, in care un savant colecta visele copiilor pentru a se hrani cu ele, dar Dark City merge mai departe si aduce in atentia noastra o alta posibilitate, aceea a alterarii memoriei. Dupa cum va spuneam, aceasta productie este un etalon pentru evolutia tehnica a filmului SF, decorurile, imaginea si editarea uimind fiecare spectator in parte. Va recomand sa urmariti versiunea Director’s Cut a filmului daca doriti sa va bucurati de scenariu asa cum trebuie, pentru ca versiunea initiala, cea lansata in cinematografe contine o naratiune voice-over a protagonistului in care ni se explica inca din incipit toata intriga, ceea ce strica toata placerea de a fi scufundat intr-o poveste captivanta.
Nota cineblog : 9.5
Coloana sonoră (Soundtrack) Dark City (1998)
Trailer Dark City (1998)
http://www.youtube.com/watch?v=7UGT6sB4Ggo
![]()
Download subtitrare Dark City (1998)
![]()
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Etichete: 1998, Alex Proyas, filme bune, Jennifer Connelly, Kiefer Sutherland, Rufus Sewell, William Hurt |
Related posts: |


(16 votes, average: 9.56 out of 10)


