The harder the life, the sweeter the song.

Frumuseţea mult lăudatului Crazy Heart nu constă în jocul lui Jeff Bridges, ci în povestea de viaţă a personajului său. Crazy Heart curge calm, îşi desfăşoară splendoarea în linişte, fără înflorituri artistice, fără vreun moment înălţător. Scott Cooper îşi construieşte filmul de debut în maniera regizorilor care ştiu că o poveste bună se istoriseşte singură, astfel că intervenţia sa este aproape indetectabilă. Jeff Bridges îşi joacă rolul cu siguranţă, conştient că i se potriveşte perfect. Dat de majoritatea specialiştilor drept câştigător cert al unui Oscar, marele actor american îl interpretează pe fictivul cântăreţ de country Bad Blake cu dăruirea cu care Bad, dacă ar fi existat, şi-ar fi cântat viaţa. Jeff Bridges devine una cu personajul, mai ales în acele momente de scenă, în concertele în care se exprimă aşa cum ar face-o orice artist care îşi respectă munca, cu respect faţă de public. Bad Blake este un personaj al contrastelor în această privinţă. Îşi respectă cântecele, personificându-le chiar, fiindu-le recunoscător pentru că l-au ajutat să trăiască, însă nu se respectă pe sine, oferindu-şi o viaţă înceţoşată de aburii alcoolului şi de fumul de ţigară, mereu pe drumuri şi fără familie.

Scenariul filmului de debut al lui Scott Cooper este bazat pe un roman scris de Thomas Cobb. Construit asemeni unei biografii, totuşi personajul central, un cântăreţ de country, nu este unul real. Cântecele interpretate de Bad Blake de-a lungul poveştii au fost compuse special pentru film, efortul lui Ryan Bingham şi al lui T-Bone Burnett fiind răsplătit cu o nominalizare la Oscar. Jeff Bridges este magistralul Bad Blake, un interpret care s-a scăldat în glorie în trecut, iar astăzi trăieşte din amintirile acelor vremuri, concertând în baruri populate de nostalgicii care îl purtau pe braţe în urmă cu zeci de ani. Într-una din aceste seri, în Santa Fe, ajunge să fie intervievat de o jurnalistă locală. Jean (Maggie Gyllenhaal) continuă interviul şi a doua zi, iar viaţa lui Bad, precum şi talentul acestuia de a se inspira din propria suferinţă, o atrag. Bad păşeşte în această relaţie, se ataşează chiar şi de copilul femeii, dorindu-şi o nouă viaţă. Primeşte oferta de a compune câteva cântece pentru starul Tommy Sweet (Colin Farrell), cel pe care l-a învăţat toate secretele muzicii country, acceptând-o. Însă alcoolul îi distruge relaţia cu Jean, acest eveniment fiind scânteia unei decizii care îl va schimba. Bad Blake intră într-un program de dezalcoolizare, se purifică, lasă la o parte stilul de viaţă care i-a adus numai deservicii, însă nu o poate recupera şi pe Jean. Decepţia suferită îl ajuta să compună, reuşind să creeze o capodoperă pentru Tommy Sweet, recâştigându-şi integritatea artistică şi succesul financiar.

Crazy Heart este un film onest, sincer şi calm. Scott Cooper construieşte personajul principal cu mare atenţie. Deşi este un om suferind, cu decepţii îndurate în trecut, totuşi regizorul nu aduce la lumină trecutul decât episodic. Secvenţa în care protagonistul îşi sună fiul, încercând să se conecteze cu trecutul, dorind să îşi repare greşelile, urmată de refuzul fiului de a-i vorbi, este edificatoare, semnificând desprinderea personajului de vechiul sine. Este clar pentru Bad că nu mai poate trăi din amintiri, iar trecutul nu poate fi recuperat. El trece peste toate preconcepţiile şi acceptă să compună pentru cel care i-a fost învăţăcel, Tommy Sweet fiind, de fapt, proiecţia dragostei de tată neîmpărtăşite a protagonistului. Aceeaşi dragoste neîmpărtăşită iese la iveală în modul de relaţionare cu băiatul femeii de care se îndrăgosteşte. Crazy Heart este povestea unui bărbat care se luptă cu fantomele unei vieţi apuse, încercând să recapete, prea târziu, ceea ce a pierdut din cauza carierei glorioase. Cântecul din final, capodopera pe care o compune pentru Tommy, conţine în versurile sale întreaga cheie de înţelegere a eroului. Jeff Bridges face un rol impecabil, fiind alegerea perfectă pentru această partitură. Într-un rol secundar aveţi ocazia de a-l admira şi pe marele Robert Duvall, îmbătrânit, dar cu un joc actoricesc convingător. Maggie Gyllenhaal are o singură scenă emoţionantă, singura care ar putea fi catalogată drept material de Oscar, în vreme ce Colin Farrell m-a uimit doar prin simpla prezenţă, determinându-mă să îmi cresc respectul, oricum ridicat, faţă de cariera sa şi alegerile din ce în ce mai interesante pe care le face. Crazy Heart este un film independent, realizat fără investiţii majore, dar având un suflet, o coloană vertebrală. Unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut, o recomandare pe care o fac celor care apreciază arta cinematografică datorită sentimentelor pe care le împărtăşeşte.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Crazy Heart (2009)

Jeff Bridges – Fallin’ and Flyin’

Jeff Bridges – Somebody Else

Trailer Crazy Heart (2009)

Download subtitrare Crazy Heart (2009)

Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici