Recenzii filme din categoria Western
The Book of Eli (2010)
March 15th, 2010|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Actiune, Aventura, Drama, Thriller, Western|98 views
Crezi in speranta.
The Book of Eli are mari şanse să mulţumească spectatorii de toate vârstele, însă după ce petreci o noapte cu opera fraţilor Hughes zburdându-ţi prin minte, ajungi la concluzia că este doar un alt film mediocru. Nu Denzel Washington este problema, nici măcar tinerica Mila Kunis, ci scenariul fără logică. Regizorii filmului, Allen Hughes şi Albert Hughes, aflaţi la primul film realizat pentru largă distribuţie, lucrează mulţumitor, reuşind să creeze chiar şi câteva momente memorabile de-a lungul acţiunii, însă povestea pare a fi prea lungă pentru a merita răsplata nu prea valoroasă din final. Ba chiar finalul reprezintă o mare problemă, deoarece este un clişeu pe care nici măcar Michael Bay nu cred că l-ar folosi. Filmul ascunde o parabolă religioasă cu accente de western, derulată într-un spaţiu sterp, post apocaliptic, unde găşti de canibali ucid puţinii oameni rămaşi în viaţă, iar un afacerist cu aspiraţii mesianice încearcă să obţină ultima Biblie rămasă pe pământ, având scopul de a se proclama noul mântuitor al omenirii. Conceptul nu este rău, însă rezultatul final dezamăgeşte crunt.
Eli (Denzel Washington) este unul dintre puţinii supravieţuitori ai războiului planetar care a ucis aproape toată populaţia globului. Singuraticul bărbat străbate America având misiunea de a ajunge în vest, acolo unde crede că se afla o ultimă oază a civilizaţiei, însă drumul lung ascunde primejdii nebănuite. Găştile de canibali cutreieră deşertul pentru a-şi procura hrana cea de toate zilele, iar Eli, sănătos şi puternic, reprezintă o atracţie de neratat pentru aceştia.
Stagecoach (1939)
February 6th, 2010|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Actiune, Drama, Romantic, Western|88 views
Pentru multi cinefili, Diligenta continua sa ramana westernul prin excelenta, pentru ca John Ford izbuteste sa adune intr-o singura opera toate motivele fundamentale ale filmelor despre Vestul Salbatic, reusind, totodata, ceea ce multi nu ar fi crezut ca se va intampla: westernul sa se transforme intr-un gen de film serios. Practic, Stagecoach reprezinta momentul in care toate tendintele se echilibreaza, creand sablonul pentru toate westernurile de pana la Sergio Leone si Sam Peckinpah, care vor avea curajul de a reinventa genul. Stagecoach mi se pare si dupa saptezeci si unu de ani un film fara greseli, fiind chiar si dupa cateva vizionari la fel de incarcat de suspans. Si Orson Welles a crezut acelasi lucru, iar pentru a afla secretul lui John Ford, regizorul a urmarit filmul de peste patruzeci de ori in timpul realizarii capodoperei sale, Citizen Kane. Diligenta nu este doar un punct de maxima importanta in istoria evolutiei celei de-a saptea arte, ci si inceputul unei fructuoase colaborari dintre regizorul John Ford si starul John Wayne, care, la acea vreme, desi avea saptezeci si noua de aparitii in diferite filme, nu era nicidecum o mare vedeta, Stagecoach fiind punctul de cotitura al carierei sale, precum si momentul primei sale aparitii cu celebra palarie pe care avea sa o poarte pana la realizarea filmului Rio Bravo, in 1959.
In micutul orasel Tonto, situat in Arizona, diligenta este gata sa plece. Sase oameni vor fi pasageri ai acesteia, fiecare avand treburi mai mult sau mai putin importante in Lordsburgh. Intr-o lunga expozitiune, John Ford ne prezinta personajele, astfel incat spectatorul cunoaste detalii importante despre fiecare in parte. Doctorul Boone (Thomas Mitchell), de exemplu, este un doctor, insa are viciul alcoolului, fiind mai mereu beat. Dallas (Claire Trevor) este o senzuala femeie alungata din oras de un comitet de femei puritane care se tem ca barbatii lor vor avea de-a face cu frumoasa blonda.
Blazing Saddles (1974)
December 14th, 2009|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Comedie, Western|175 views
O saga nu are nevoie de pauza.
Poate cea mai reusita si cunoscuta parodie a genului western, Blazing Saddles, comedia lui Mel Brooks, este directia pe care regizorii de astazi ar trebui sa o urmeze atunci cand isi doresc sa parodieze genuri, filme si situatii cliseice. Mel Brooks are un fel anume de a aborda fiecare situatie. Mereu cu replici in care dublul sens face umorul, cu actori capabili sa fie amuzanti chiar si in pauzele de liniste totala, prin inserturi de elemente de suprarealism sau inspirate de teatrul absurd al lui Ionesco, pe care il numeste mentorul sau. Blazing Saddles este un tip de comedie care astazi nu se mai face. E drept, inca mai gasim parodii an de an, dar publicul pentru care aceste filme sunt realizate nu mai este cel tintit de Mel Brooks in urma cu treizeci si ceva de ani. Adolescentii anilor 2000 nu ar putea fi in veci amuzati de comediile lui Brooks. Ei nu au vazut marile westernuri, nu stiu cu ce se mananca Hitchcock, il stiu pe Chaplin doar din vederi, astfel ca nu ar putea relationa in niciun fel cu umorul din Blazing Saddles, High Anxiety si Silent Movie. Parodiile care astazi ne asalteaza an de an nu mai au bun simtul de alta data, sunt lipsite de pudoare, parodiaza evenimente mondene si staruri pop, ori filme de doi lei cu Vin Diesel.
In perioada in care Abraham Lincoln se gandea deja serios la abolirea sclaviei, intr-un colt al Americii negrii suportau in continuare umilinte din partea stapanilor albi. Hedley Lamarr (Harvey Korman), un mare industrias, isi doreste sa puna mana pe un intreg oras din apropiere, un loc pe unde calea ferata pe care o construieste va trece.
The Wild Bunch (1969)
December 6th, 2009|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Actiune, Western|302 views
Au venit prea tarziu si au stat prea mult.
Westernul a fost inteles de multi regizori drept o mitologizare a istoriei Americii, o eroizare a unui univers grandios, iar personajul principal a fost mereu un om cu trasaturi hiperbolizate, un om perfect, manuitor abil al pistolului, de multe ori un personaj in sine, o fiinta perfecta, fara indoiala. A aparut Sergio Leone, care a facut din Clint Eastwood un cu totul alt tip de protagonist de western, cu defecte, cu trasaturi negative, dar totusi un erou. Sam Peckinpah, regizorul acestui interesant The Wild Bunch, sintetizeaza schimbarea de atitudine fata de toate elementele care au facut din western ceea ce Andre Bazin numea “filmul american prin excelenta”. Astfel apare o noua formula de exprimare cinematografica a genului consacrat de cineasti precum John Ford si Howard Hawks: demitizarea prin western. Cowboy-ul nu mai este insotit de o aureola de om infailibil, eforturile sale sunt lipsite de sens, iar aspiratiile sale nu mai sunt indreptate spre binele unei colectivitati, ci numai spre cele ale propriului eu. Sergio Leone si Sam Peckinpah sunt reprezentantii de seama ai acestei noi schimbari de viziune. Violenta exacerbata, disperarea, fuga dupa sume uriase de bani, comori ascunse, distrugerea asezarilor umane, teama, intoleranta fata de populatiile straine (mexicani si indieni) sunt noile motive cinematografice ale genului western. Trilogia Dolarilor, Once Upon a Time in the West si The Wild Bunch sunt exemple in acest sens.
Hoarda salbatica, filmul pentru care Sam Peckinpah va ramane in memoria cinefililor de pretutindeni, ne aduce intr-un vest mai salbatic decat cel pe care il stim din productiile cu un aer poetic ale lui John Ford. John Wayne, arhetipul eroului din acest spatiu, nu mai exista. In locul sau apar barbati cu trasaturi fizice care ne trimit imediat cu gandul mai mult spre eroii intruchipati de Lee Van Cleef in westernurile lui Leone.
Giù la testa (1971)
November 28th, 2009|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Actiune, Aventura, Drama, Western|373 views
Pentru un pumn de dinamita.
De departe cel mai putin reusit film din seria de western-uri a maestrului Sergio Leone, Giù la testa, cunoscut si dupa titlurile A Fistful of Dynamite si Duck, You Sucker!, este bun de urmarit atunci cand esti un fan al muncii italianului sau unul asemeni mie, obsedat de genul western. Dupa superba si inegalabila Trilogie a dolarilor si opera de mare clasa Once Upon a Time in the West, Leone a luat o pauza, canalizandu-se pe alte proiecte, in special ideea care se va transforma mult mai tarziu in capodopera sa absoluta, Once Upon a Time in America. A scris si scenariul pentru Giù la testa impreuna cu partenerii Sergio Donati si Luciano Vincenzoni, dar nu planuia sa regizeze filmul, oferindu-i aceasta oportunitate tanarului Peter Bogdanovich, care la acea vreme nu era inca unul dintre cineastii emblematici ai Americii. Vedetele filmului, Rod Steiger si James Coburn, acceptasera sa joace in acest western doar pentru a lucra cu vestitul Sergio Leone, asa ca au cerut capul lui Bogdanovich, iar acesta a parasit platoul, in cele din urma Leone preluand fraiele filmului.
The Searchers (1956)
November 19th, 2009|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Aventura, Drama, Western|333 views
Povestea care cucereste America.
Iubesc filmul european, imi place faptul ca este bine inchegat si abordeaza teme concrete desprinse din socialul banal, insa atunci cand imi doresc sa ma relaxez in fata ecranului dau iama in colectia personala de filme western, de unde pot alege din zeci de titluri variate, de la Sergio Leone pana la Howard Hawks, Clint Eastwood, Lee van Cleef, Gary Cooper, Henry Fonda etc. John Wayne este singurul care nu m-a dezamagit niciodata. Figura sa impunatoarea a fost parca menita a deveni un icon al genului care a consacrat filmul american. The Searchers, regizat de maestrul absolut al anilor’ 40, John Ford, este unul dintre filmele legendare ale Americii, nu atat din prisma valorii artisticii de necontestat, cat a influentei pe care a exercitat-o in anii ce s-au scurs de la lansarea sa. Un western in care actiunea, misterul si meditatia contureaza un univers mitic al unui Vest Salbatic in care prapastia dintre indieni si americani se adanceste din ce in ce mai mult, iar cu cat ambele tabere reusesc sa castige forta, cu atat infruntarile sunt mai sangeroase.
Ethan Edwards (John Wayne) se intoarce acasa dupa multi ani de pribegie prin America si dupa ce razboiul de secesiune se incheie. Revederea cu fratele sau si familia acestuia este emotionanta, toti avand amintiri de povestit.
Dances with Wolves (1990)
October 27th, 2009|Recenzie scrisa de Săvoaia Dan-Alexandru in Aventura, Drama, Western|402 views
In fiecare dintre noi exista o frontiera ce asteapta sa fie descoperita.
Imi este greu sa inteleg cum poti ca dupa un film distins cu 10 premii importane( 7 Oscaruri si 3 Globuri de Aur), film regizat de tine si in care ai rolul principal, poti cadea intr-un asemena hal incat ani la randul sa obtii nominalizari la Zmeura de Aur. Dances with wolves va ramane mai mult ca sigur filmul de referinta din cariera lui Kevin Costner, atat ca regizor cat si ca actor.
Cu o imagine fabuloasa si cu o regie excelenta, Dances with Wolves se incadreaza in seria westernurilor veritabiel, a filmelor de neuitat. Un film ce demitizeaza colonizarea si critica genocidul asupra bastinasilor indieni. Locotenentul Dunbar (Kevin Costner), dupa ce isi conduce oamenii la victorie printr-un act de curaj greu de egalat, se descotoroseste de aceasta lume a razboiului (de Secesiune) si decide sa se retraga intr-un loc pasnic: Fort Knox. Acest loc reprezinta o biata ghereta darapanata si uitata de lume la granita dintre taramurile bastinasilor indieni si cele ale americanilor. Un loc fara spareanta vazut de unii si in acelasi timp revalorificat si readus la stadiul de fort, un lacas al pacii, al prieteniei si al invingerii propriilor temeri.
3:10 to Yuma (2007)
June 16th, 2009|Recenzie scrisa de Stefan Gheorghies in Actiune, Drama, SF, Thriller, Western|600 views
Timpul sta in loc pentru un singur om.
Anul 2007 aducea pe marile ecrane un film western cu o distributie de vis. Regizat de James Mangold, cunoscut si pentru Walk the Line (2005) sau Identity (2003), 3:10 to Yuma este o poveste de viata despre o ambitie si o perseverenta de nedescris. Este un film bun ce depaseste cu mult media productiilor din genul din care face parte. Aproape fiecare actor interpreteaza cu naturalete rolul atribuit, iar despre locatiile de filmare si scenografie nu sunt multe de comentat. Sunt recreate perfect vremurile de mult apuse ale Americii.
Fermierul Dan Evans (Christian Bale) era in drum spre Bisbee pentru a-si lamuri problema datoriilor si implicit vanzarea pamantului sau, cand este martor la un jaf condus de celebrul Ben Wade (Russell Crowe). La scurt timp Wade este capturat in Bisbee si Evans ajunge sa faca parte din echipa ce-l va escorta pe Wade in trenul de 3:10 spre Yuma, totul pentru o recompensa de 200 $. Efortul lui Evans de a-l duce pe raufacator in statia de tren este mai mult

























