Deşi este unul dintre filmele mele preferate, nu obişnuiesc să discut prea mult despre capodopera lui William A. Wellman din cauza complexităţii ideilor pe care filmul le abordează şi a faptului că este una dintre acele pelicule care trebuie văzute de toate părţile implicate în discuţie pentru ca dialogul să funcţioneze. Despre The Ox-Bow Incident pot afirma că este un western, dar nu unul veritabil, deoarece regizorul nu punctează toate caracteristicile genului, accentuând partea de dialog în dauna scenelor de acţiune, însă evenimentele sunt plasate în Vestul Sălbatic şi aduc în atenţia spectatorilor personaje tipice ale westernului. Spre deosebire de marea majoritate a capodoperelor genului, filmului lui William Wellman este concentrat în jurul unui personaj colectiv, o mulţime înfuriată care decide să împartă dreptatea fără a cere opinia unei instante judecătoreşti. Henry Fonda şi Harry Morgan evoluează în rolurile unor cowboys care îşi fac drum prin Vestul Sălbatic şi ajung să fie prinşi în aceste evenimente tragice, încercând să ia atitiudine, dar fără prea mult succes.

Scenariul filmului este construit în manieră ciclică, debutând cu sosirea în oraş a celor doi drumeţi şi încheindu-se cu plecarea acestora, cele două evenimente încadrând desfăşurarea statică a acţiunii. Gil (Henry Fonda) şi Art (Harry Morgan) nimeresc într-un orăşel tulburat la auzul veştii că unul dintre cei mai bogaţi fermieri ai localităţii a fost ucis, iar vitele i-au fost furate. Se decide crearea imediată a unei echipe care să plece în căutarea asasinilor, iar cei doi cowboy se vor implica în această misiune.

Pentru multi cinefili, Diligenta continua sa ramana westernul prin excelenta, pentru ca John Ford izbuteste sa adune intr-o singura opera toate motivele fundamentale ale filmelor despre Vestul Salbatic, reusind, totodata, ceea ce multi nu ar fi crezut ca se va intampla: westernul sa se transforme intr-un gen de film serios. Practic, Stagecoach reprezinta momentul in care toate tendintele se echilibreaza, creand sablonul pentru toate westernurile de pana la Sergio Leone si Sam Peckinpah, care vor avea curajul de a reinventa genul. Stagecoach mi se pare si dupa saptezeci si unu de ani un film fara greseli, fiind chiar si dupa cateva vizionari la fel de incarcat de suspans. Si Orson Welles a crezut acelasi lucru, iar pentru a afla secretul lui John Ford, regizorul a urmarit filmul de peste patruzeci de ori in timpul realizarii capodoperei sale, Citizen Kane. Diligenta nu este doar un punct de maxima importanta in istoria evolutiei celei de-a saptea arte, ci si inceputul unei fructuoase colaborari dintre regizorul John Ford si starul John Wayne, care, la acea vreme, desi avea saptezeci si noua de aparitii in diferite filme, nu era nicidecum o mare vedeta, Stagecoach fiind punctul de cotitura al carierei sale, precum si momentul primei sale aparitii cu celebra palarie pe care avea sa o poarte pana la realizarea filmului Rio Bravo, in 1959.

In micutul orasel Tonto, situat in Arizona, diligenta este gata sa plece. Sase oameni vor fi pasageri ai acesteia, fiecare avand treburi mai mult sau mai putin importante in Lordsburgh. Intr-o lunga expozitiune, John Ford ne prezinta personajele, astfel incat spectatorul cunoaste detalii importante despre fiecare in parte. Doctorul Boone (Thomas Mitchell), de exemplu, este un doctor, insa are viciul alcoolului, fiind mai mereu beat. Dallas (Claire Trevor) este o senzuala femeie alungata din oras de un comitet de femei puritane care se tem ca barbatii lor vor avea de-a face cu frumoasa blonda.

Au venit prea tarziu si au stat prea mult.

Westernul a fost inteles de multi regizori drept o mitologizare a istoriei Americii, o eroizare a unui univers grandios, iar personajul principal a fost mereu un om cu trasaturi hiperbolizate, un om perfect, manuitor abil al pistolului, de multe ori un personaj in sine, o fiinta perfecta, fara indoiala. A aparut Sergio Leone, care a facut din Clint Eastwood un cu totul alt tip de protagonist de western, cu defecte, cu trasaturi negative, dar totusi un erou. Sam Peckinpah, regizorul acestui interesant The Wild Bunch, sintetizeaza schimbarea de atitudine fata de toate elementele care au facut din western ceea ce Andre Bazin numea “filmul american prin excelenta”. Astfel apare o noua formula de exprimare cinematografica a genului consacrat de cineasti precum John Ford si Howard Hawks: demitizarea prin western. Cowboy-ul nu mai este insotit de o aureola de om infailibil, eforturile sale sunt lipsite de sens, iar aspiratiile sale nu mai sunt indreptate spre binele unei colectivitati, ci numai spre cele ale propriului eu. Sergio Leone si Sam Peckinpah sunt reprezentantii de seama ai acestei noi schimbari de viziune. Violenta exacerbata, disperarea, fuga dupa sume uriase de bani, comori ascunse, distrugerea asezarilor umane, teama, intoleranta fata de populatiile straine (mexicani si indieni) sunt noile motive cinematografice ale genului western. Trilogia Dolarilor, Once Upon a Time in the West si The Wild Bunch sunt exemple in acest sens.

Hoarda salbatica, filmul pentru care Sam Peckinpah va ramane in memoria cinefililor de pretutindeni, ne aduce intr-un vest mai salbatic decat cel pe care il stim din productiile cu un aer poetic ale lui John Ford. John Wayne, arhetipul eroului din acest spatiu, nu mai exista. In locul sau apar barbati cu trasaturi fizice care ne trimit imediat cu gandul mai mult spre eroii intruchipati de Lee Van Cleef in westernurile lui Leone.

Povestea care cucereste America.

Iubesc filmul european, imi place faptul ca este bine inchegat si abordeaza teme concrete desprinse din socialul banal, insa atunci cand imi doresc sa ma relaxez in fata ecranului dau iama in colectia personala de filme western, de unde pot alege din zeci de titluri variate, de la Sergio Leone pana la Howard Hawks, Clint Eastwood, Lee van Cleef, Gary Cooper, Henry Fonda etc. John Wayne este singurul care nu m-a dezamagit niciodata. Figura sa impunatoarea a fost parca menita a deveni un icon al genului care a consacrat filmul american. The Searchers, regizat de maestrul absolut al anilor’ 40, John Ford,  este unul dintre filmele legendare ale Americii, nu atat din prisma valorii artisticii de necontestat, cat a influentei pe care a exercitat-o in anii ce s-au scurs de la lansarea sa. Un western in care actiunea, misterul si meditatia contureaza un univers mitic al unui Vest Salbatic in care prapastia dintre indieni si americani se adanceste din ce in ce mai mult, iar cu cat ambele tabere reusesc sa castige forta, cu atat infruntarile sunt mai sangeroase.

Ethan Edwards (John Wayne) se intoarce acasa dupa multi ani de pribegie prin America si dupa ce razboiul de secesiune se incheie. Revederea cu fratele sau si familia acestuia este emotionanta, toti avand amintiri de povestit.